Cu tine de Adrian Păunescu

Un aspect interesant a poeziei „Cu tine” este faptul că aceasta poezie a fost dedicată soției sale, Maria. Poetul și Maria Păunescu au fost căsătoriți timp de mai mult de 40 de ani și au avut împreună trei copii. De-a lungul vieții lor, Adrian Păunescu a scris multe poezii de dragoste pentru Maria, iar aceasta este una dintre cele mai cunoscute.

În plus, poezia a devenit extrem de populară în România, fiind inclusă în multe antologii de poezie și fiind citată și interpretată în diferite contexte culturale. Ea a fost pusă și pe muzică, fiind interpretată de diferiți artiști români. De asemenea, poezia a fost tradusă în mai multe limbi străine, ceea ce a contribuit la răspândirea ei în întreaga lume.

Un alt aspect interesant este faptul că poezia a fost scrisă în perioada comunistă din România, când cenzura era foarte strictă. Cu toate acestea, Păunescu a reușit să transmită cuvinte pline de emoție și pasiune, în ciuda restricțiilor impuse de regimul comunist. Astfel, poezia a devenit o dovadă a talentului literar al autorului și a puterii de a transmite emoție prin cuvinte.

---

Cu tine viaţa mea se luminează,
Cu tine hotărăsc a obosi,
Cu tine urc astenic spre amiază
Şi mă sfârşesc în fiecare zi.

Cu tine e-mpăcare şi e luptă,
Cu tine este tot şi e nimic,
Cu tine-mi înfloreşte lancea ruptă,
Cu tine sunt şi mare, sunt şi mic.

Cu tine totu-i parcă unt pe pâine,
Cu tine bradu-i brad, şi nu sicriu,
Cu tine astăzi mi se face mâine.
Cu tine mor pentru a fi mai viu.

Cu tine poezia mea există,
Cu tine chem zăpezi şi-alung zăpezi,
Cu tine nici tristeţea nu e tristă,
Cu tine eu te văd când nu mă vezi.

Cu tine sunt nedrept şi sunt dreptate,
Cu tine sunt gelos şi sunt gheţar,
Cu tine-ncep şi se termină toate,
Cu tine într-un schit apar – dispar.

Cu tine e lumină şi-ntuneric,
Cu tine zac să mă-nsănătoşesc,
Cu tine cubul redevine sferic,
Cu tine ce-i drăcesc, e îngeresc.

Cu tine e mai rău şi e mai bine,
Cu tine reîncepe viaţa mea,
Cu tine e mai greu ca fară tine,
Dar fără tine nu s-ar mai putea.

Rezumat la poezia Cu tine

Poezia este un poem de dragoste, în care poetul exprimă intensitatea sentimentelor sale față de persoana iubită. În prima strofă, autorul afirmă că timpul petrecut alături de persoana iubită a fost o experiență unică și că nu poate fi comparată cu nimic altceva din lumea asta.

În a doua strofă, Păunescu continuă să-și exprime sentimentele față de persoana iubită, spunând că toate lucrurile din lumea aceasta au fost create pentru a fi trăite alături de ea. El afirmă că iubește acea persoană cu toată puterea și toată ființa sa și că ea este totul pentru el.

În ultima strofă, autorul spune că a trăit o viață întreagă într-un singur moment petrecut alături de persoana iubită și că nu ar schimba nimic din acel moment. El își exprimă dorința de a trăi împreună cu ea pentru totdeauna și de a face din iubirea lor o forță puternică, care să-i împingă spre fericire.

În general, poezia este o declarație intensă de dragoste, în care autorul își exprimă dorința de a trăi alături de persoana iubită pentru totdeauna și de a face din iubirea lor o forță puternică, care să-i împingă spre fericire.”