Cu morţii de Alexandru Macedonski

Un fapt interesant despre poezia „Cu morţii” de Alexandru Macedonski este legat de contextul istoric și cultural în care a fost scrisă. Poezia a fost publicată pentru prima dată în anul 1883, la câțiva ani după ce Macedonski a fost înlăturat din Academia Română din cauza stilului său literar neconvențional și a opiniilor sale politice controversate.

În perioada în care a fost scrisă poezia, România se afla într-un proces de modernizare și occidentalizare, iar literatura română începea să se îndepărteze de tradițiile clasice și să adopte noi forme de expresie. Macedonski a fost unul dintre principalii promotori ai acestei mișcări literare, cunoscută sub numele de simbolism, și poezia „Cu morţii” reflectă această tendință prin utilizarea metaforelor și a simbolurilor complexe.

De asemenea, poezia „Cu morţii” poate fi văzută ca o critică a societății românești de la acea vreme, care nu acorda suficientă atenție memoriei și respectului față de cei care au murit. Macedonski sugerează că amintirile celor care au murit se estompează cu timpul și că este important să păstrăm vie memoria lor prin recunoașterea valorii vieții lor.

---

Cu viii nu mai am de-a face
De mult,
Şi foarte des, când totul tace,
Chemând pe morţi, ce dorm în pace,
I-ascult.

Din gropi ei vin şi mă-nconjoară,
Ei vin.
Când liliacu-n noapte zboară,
Când dealu-n umbră se-nfăsoară
Deplin.

Din lumea lor necunoscută,
Răsar,
Şi când şoptesc cu voce mută
Poema cea nepricepută
Tresar.

Îi simt pe loc ce au să vie,
Căci sunt
Ca un parfum de vecinicie
Sau ca o flacăre-albăstrie
În vânt.

Pe zidul alb de la odaie,
Urcând,
Zăresc uşoara lor văpaie
Verzuie, oacheşă, bălaie,
Pe rând.

Cu totul osebiţi de lume,
Uşori,
Dorinţi, nici griji, n-au să-i consume,
Suavi ca nişte dulci parfume
De flori.

Sunt din atome nevăzute
Ţesuţi,
Ş-amestecaţi pe întrecute,
Resimt plăceri necunoscute,
Tăcuţi.

Iubind simţirea ce mă poartă
Spre ei,
Sunt însetat de-aceeaşi soartă,
Căci nu se află-n lumea moartă
Mişei.

O! morţi frumoşi, veniţi într-una…
Cu voi
Nu vine ura, nici minciuna
Să răscolească iar furtuna
Din noi.

Rezumat extins la poezia Cu morţii de Alexandru Macedonski

Poezia „Cu morţii” de Alexandru Macedonski este o meditație poetică asupra morții și a efemerității vieții, având o formă fixă de șapte catrene. Tonul este solemn și trist, iar autorul exprimă o profundă simpatie pentru cei care au murit și sunt uitați.

În prima strofă, autorul descrie un cimitir părăsit, unde nimeni nu se mai gândește la cei care au murit și au fost înmormântați acolo. El sugerează că morții sunt uitați, iar amintirile lor se sting treptat, pe măsură ce trecerea timpului.

În a doua strofă, autorul vorbește despre efemeritatea vieții și despre inevitabilitatea morții. El sugerează că nimic nu este veșnic și că toți oamenii vor muri la un moment dat. El reflectă asupra valorii vieții și sugerează că trebuie să ne bucurăm de fiecare moment al acesteia, deoarece nu știm niciodată când va lua sfârșit.

În a treia strofă, autorul descrie peisajul cimitirului și sugerează că acolo nu mai există speranță sau bucurie. El sugerează că toate amintirile și visele celor care au murit au dispărut odată cu ei, iar cimitirul este acum doar o grădină a morții.

În a patra strofă, autorul își exprimă compasiunea pentru cei care au murit și sunt uitați. El sugerează că morții au avut o viață plină de speranțe și vise, dar acum acestea s-au stins. El sugerează că viața este efemeră și că moartea este inevitabilă, dar aceasta nu trebuie să ne împiedice să trăim viața cu intensitate și să ne bucurăm de fiecare moment.

În concluzie, poezia „Cu morţii” de Alexandru Macedonski este o meditație profundă asupra morții și efemerității vieții. Autorul sugerează că viața este efemeră și că moartea este inevitabilă, dar acest lucru nu trebuie să ne împiedice să trăim cu intensitate și să ne bucurăm de fiecare moment. Poezia este un exemplu al talentului literar al lui Macedonski și demonstrează capacitatea sa de a exprima idei profunde prin intermediul cuvintelor.