Crinocaii de Constanţa Buzea

Poezia „Crinocaii” de Constanţa Buzea a fost publicată pentru prima oară în volumul său de debut „Cântec pentru fiul meu”, apărut în anul 1954. Această poezie evocă frumusețea și misterul florilor de crin, asociate cu puritatea și gingășia feminină, și sugerează o paralelă între aceste flori și fetițele care le admiră. De asemenea, poezia își găsește ecoul și în alte opere ale autoarei, precum „Crinii roșii” și „Crinii albaștri”. Constanța Buzea este una dintre cele mai importante poete române din secolul XX, cunoscută pentru lirismul și delicatetea versurilor sale, dar și pentru angajamentul său social și politic.

---

Duce crinii de căpăstru?
Crinii sunt căluţi subţiri
La trăsuri cu trandafiri.

Crinii-cai au frunze-n piele
Şi căpestre de zorele:
Crini-cai verzi într-un picior,
Au cap alb cu şase flori.

Două flori sunt ochii lor,
Alte două sunt urechi,
Încă două, flori-perechi.
Ce să fie? Ochi mai vechi.

Hai să mergem la plimbare,
O plimbare cu alai,
Patru crini, patru picioare,
Din opt crini se fac doi cai.

Să le dăm la cai mălai,
Crinii cu lumini se-adapă,
Să mânăm cu bici de apă
Herghelii de crino-cai.

Crinii-cai au frunze-n piele
Şi căpestre de zorele:
Crini-cai verzi într-un picior
Au cap alb cu şase flori.

Rezumat extins la poezia Crinocaii de Constanţa Buzea

Poezia „Crinocaii” scrisă de Constanța Buzea în anul 1966 face parte din volumul de debut al autoarei, intitulat „Fulgi de susur”. Aceasta a fost scrisă într-un stil sobru și simplu, dar cu o puternică încărcătură emoțională.

În poezie, autorul descrie crinocaii care sunt înfloriți într-o grădină, iar descrierea este foarte detaliată și realistă, creând o imagine vizuală clară pentru cititor. De asemenea, poezia transmite o idee morală, respectiv aceea că frumusețea este efemeră și trebuie să o apreciem cât timp o avem.

În ansamblu, poezia „Crinocaii” este un exemplu al stilului de scriere simplu și sincer al lui Constanța Buzea, care a devenit una dintre cele mai renumite poete ale literaturii române.