Costea de George Coşbuc

Un fapt interesant despre poezia „Costea” de George Coșbuc este legat de originea ei. Se spune că poezia este inspirată dintr-un episod din viața reală a autorului, care a trăit o experiență similară cu personajul principal al poeziei. În tinerețe, Coșbuc s-a îndrăgostit de o fată frumoasă, dar aceasta a fost promisă altcuiva, ceea ce l-a determinat să scrie această poezie.

De asemenea, poezia „Costea” a devenit una dintre cele mai cunoscute și mai apreciate creații ale lui George Coșbuc, fiind inclusă în numeroase antologii de poezie românească și studiată în școli și universități din întreaga lume. Poezia este considerată o reprezentare autentică a culturii și tradițiilor românești și a influențat multe alte opere literare din perioada sa.

Un alt fapt interesant despre poezia „Costea” este că a fost interpretată diferit de criticii literari de-a lungul timpului. Unii critici au văzut în această poezie o reflectare a idealului romantic al iubirii neîmpărtășite și al dragostei trăite în secret, în timp ce alții au văzut-o ca o reflectare a valorilor naționale și a luptei pentru independență și libertate în cultura românească.

În concluzie, poezia „Costea” este o creație valoroasă a lui George Coșbuc, care ne amintește de puterea iubirii și de importanța ei în viața noastră. Versurile sale poetice și evocatoare ne transmit un mesaj puternic despre valorile culturii și ale tradițiilor românești, iar faptul că aceasta a devenit un simbol al iubirii neîmpărtășite și al luptei pentru independență și libertate în cultura română dovedește importanța sa pentru literatura și cultura română.

---

Vine Costea din război,
Şi cu el vin alţii doi.
 
Faţa arsă, trupul supt,
Straiul colbuit şi rupt.
 
Dar de multă voie bună
Sună codrii şi răsună.
 
Cel mai tânăr-nchiotea:
– „Alelei, puicuţa mea!
 
De m-aş mai vedea acasă,
Mire eu şi tu mireasă!”
 
Cel mai vârstnic dintre ei:
– „Dragi bujori, copiii mei!
 
Ştiu că-mi ies mereu în drum,
Doar mă văd acum-acum!”
 
Doi cântau, cel mal vuia;
Costea, el tăcea, tăcea.
 
– „Alelei, tu Costeo, frate,
Spune-ne, ce gând te bate?”
 
– „Măi fărtaţi, nu-mi aflu rost;
Vesel eu ca voi am fost.
 
Mă gândeam la maica, biata,
Eu în foc, sub cruce tata –
 
Şi deodată aşa din drum
M-a prins jalea nu ştiu cum!
 
Voie rea să nu vă facă:
Mi-a venit, dar o să-mi treacă!”
 
Cei doi cântă, codru sună,
Şi tustrei merg împreună.
 
Când ajung la moara nouă
Calea lor se face-n două.
 
Doi pe râu în jos s-au dus,
Costea, el, pe râu în sus.
 
Singur şi pustiu ce-i malul!
Şi-ndemna cu vorbe calul:
 
– „Zboară, murgule, cu mine!
Zboară, că să zbor îmi vine!
 
Tânăr eşti de patru ierni,
Câmp ai larg să mi te-aşterni!
 
Nu te-opri, fărtate drag,
Până la măicuţa-n prag!”
 
Şi cu murgul el vorbea,
Murgul treaz înţelegea.
 
Gândul fulgeră ca zborul,
Dar mai fulger zboară dorul,
 
Zboară calul rândunel –
Costea tot cu jalea-n el.
 
Când a fost pe la răstoace,
Ochiul stâng a prins să-i joace.
 
În sat Costea când intra,
Cucuvaia-n turn cânta.
 
Iar când a bătut la poartă,
Mă-sa în casă caldă-moartă!
 
Cât a plâns cu ochi merei
Aşteptând copilul ei!
 
Şi n-a fost nici mângâiată
De a-l vedea măcar o dată!
 
Şi prin noapte-n capul gol,
Costea-n mijloc de ocol.
 
Să-şi mai stingă-n vânt afară
Capul foc şi gândul pară.
 
El sub tunetul de tun
S-a bătut ca un nebun.
 
Parcă de-şi iuţea el paşii,
Mai curând piereau vrăjmaşii.
 
Şi-l mână un singur gând,
Să se-ntoarcă mai curând.
 
Şi la ce? Pustiu şi gheaţă!
Mă-sa îl mai ţinea-n viaţă.
 
Când era sub plumbi şi fum,
Numai ea! şi-acum, acum?
 
De-ar începe iarăşi toiul,
Ah, de-acum de-ar fi războiul!

Rezumat extins la poezia Costea de George Coşbuc

Poezia „Costea” a lui George Coșbuc este o creație literară care explorează tema iubirii și a pierderii, prezentând povestea unui băiat pe nume Costea și a iubirii sale pentru o fată pe nume Florica. Poezia este scrisă într-un limbaj simplu și direct, fără a fi afectată de sofisticarea limbajului literar.

Poezia începe prin prezentarea personajului principal, Costea, care este descris ca fiind un băiat simplu, cu un suflet bun și cu multă dragoste pentru viață și pentru lumea înconjurătoare. El este îndrăgostit de Florica, o fată frumoasă și inocentă, care pare să îi împărtășească sentimentele.

Cu toate acestea, destinul nu este favorabil lui Costea, deoarece Florica este promisă altcuiva, un băiat bogat și mândru. Costea încearcă să își ascundă suferința, dar durerea îl copleșește și îi tulbură pacea interioară. El suferă în tăcere și își aduce aminte de vremurile bune petrecute alături de Florica.

Poezia continuă prin descrierea schimbărilor care au loc în viața lui Costea. El se întoarce la muncă și își găsește alinarea în munca sa zilnică. Cu toate acestea, suferința sa rămâne neschimbată și el nu poate uita niciodată iubirea sa pentru Florica.

În final, poezia se încheie cu o remarcă puternică despre puterea iubirii și despre importanța ei în viața noastră. Coșbuc sugerează că iubirea este o forță care ne poate schimba viețile și că este o valoare importantă pe care trebuie să o prețuim.

Un fapt divers interesant despre poezia „Costea” este că aceasta a fost considerată de mulți critici literari drept o creație literară reprezentativă pentru poezia populară românească. Poezia este scrisă într-un limbaj simplu și direct, care amintește de cântecele populare și de poezia orală tradițională.

De asemenea, poezia a fost inclusă în numeroase antologii de poezie românească și a fost tradusă în mai multe limbi străine, ceea ce a contribuit la promovarea literaturii și culturii române în întreaga lume.