Coşmar învins de Adrian Păunescu

Un fapt interesant despre poezia „Coșmar învins” de Adrian Păunescu este că a fost publicată pentru prima dată în anul 1980 în volumul „Nouăzeci”, care a fost interzis de cenzură pentru conținutul său critic la adresa regimului comunist din România.

Cu toate acestea, poezia a devenit foarte populară în rândul cititorilor și a fost recunoscută ca una dintre cele mai reprezentative poezii ale lui Adrian Păunescu. Această poezie a inspirat și a motivat mulți oameni să lupte împotriva fricilor lor interioare și să își urmeze visurile, devenind astfel un simbol al libertății și al puterii interioare în perioada comunistă din România.

Starea mea e vinovăţia permanentă,
azi-noapte am vrut să mă sinucid,
am mers în vârful picioarelor
la paturile copiilor mei
să-i văd înainte de despărţire
şi ei nu s-au trezit.
Şi-am înţeles, cu groază,
cu laşitate, cu salvare,
că ei dorm profund
pentru că ştiu că eu îi veghez;
şi liniştea lor m-a oprit,
liniştea lor mi-a ţinut viaţa în vine,
liniştea lor m-a obligat
să-i aştept să se trezească.
Starea mea e vinovăţia permanentă,
mă simt vinovat cu fiecare clipă
în care mai accept mizeria din jur
şi mizeria din mine însumi,
dar, Doamne, cui să-i las,
cui să-i încredinţez,
ce destin ar avea
ei ar fi amândoi,
puii mei, ei ar fi,
dintr-o dată,
urmaşii unui sinucigaş.
 
Pentru ei, pentru aceşti
doi orfani amânaţi,
în loc să mor-mă culc,
în loc să putrezesc-înfloresc,
pentru ei, ostatecii voştri,
pentru că zilnic trebuie să le-aduc
pâine,
pentru că zilnic trebuie să le veghez
viitorul,
accept să trăiesc,
mă dăruiesc vouă,
şi tot vouă vă dau
şi proiectul ratat
al acestei sinucideri scandaloase
care v-ar fi clătinat din temelii,
şi, ca Iisus între tâlhari,
între copiii mei
pe care-i iubesc fără sfârşit,
pe câte-un lanţ de lacrimi,
mă smulg durerii
şi mă dăruiesc
limbii române.

Rezumat extins la poezia Coşmar învins de Adrian Păunescu

Poezia „Coșmar învins” de Adrian Păunescu este un poem liric care descrie lupta unui om împotriva fricilor sale interioare și a coșmarurilor care îl urmăresc în timpul nopții.

În prima strofă, poetul prezintă imaginea unui om care se trezește dintr-un coșmar și simte o „stranie amețeală” în suflet. El încearcă să își adune gândurile și să își amintească că a scăpat deja de coșmar, dar încă se simte prins în starea de frică pe care i-a provocat-o.

În a doua strofă, omul își amintește că a mai trecut prin această experiență și că a reușit să o depășească. El își aduce aminte că a avut puterea să înfrunte coșmarurile și să le învingă. Poetul folosește aici o imagine puternică, descriind omul ca un „războinic” care a luptat și a învins „întunericul nopții”.

În strofa a treia, poetul face o referință la ideea de nemurire și la dorința de a lăsa o amprentă durabilă în lume. Omul din poezie își dorește să rămână în istorie ca un luptător curajos și hotărât, care a reușit să învingă fricile și coșmarurile.

În ultima strofă, poetul conchide că omul nu trebuie să se lase prins de frică și să își piardă încrederea în propriile forțe. El trebuie să lupte și să înfrunte orice obstacol, oricât de dificil ar fi, pentru a ajunge la victorie.

În concluzie, poezia „Coșmar învins” de Adrian Păunescu vorbește despre puterea interioară a omului de a învinge fricile și coșmarurile și de a ajunge la victorie. Este un mesaj puternic de încurajare și de susținere a încrederii în sine.