Coşmar cu o planetă de noroi de Adrian Păunescu

Un fapt interesant despre poezia „Coşmar cu o planetă de noroi” de Adrian Păunescu este că aceasta a fost publicată pentru prima dată în anul 1977 în volumul său de poezii intitulat „Cântec pentru Leana”. Poezia a devenit foarte populară în rândul cititorilor și a fost recunoscută ca una dintre cele mai reprezentative poezii ale lui Adrian Păunescu, care exprimă frustrările și problemele societății în care trăim.

Poezia a fost adesea interpretată ca o critică asupra corupției, nedreptății și lipsei de valori morale din societate și a inspirat mulți oameni să lupte pentru o lume mai bună și mai justă. De asemenea, poezia a fost inclusă în manualele școlare și a contribuit la formarea și consolidarea identității culturale românești, în special în mediile tinerilor și a intelectualilor.

---

Cuvintele sunt pline de noroi,
Cum sunt copitele de cai plugari,
Nu mai ajunge sensul pâna la noi
Copiii adevărului sunt rari.
 
Pe-o parte-a lui veacul e-o mortăciune,
Prin flori lumina trecerii trecu,
Nu e conştiinţă cea care nu spune
Decât un da şi niciodată nu.
 
Nu-şi mai găsesc în viaţă nicio cale
Cei ce lumina o privesc urât,
Chiar dacă munţii par nămolul moale
Purtat de porcii veacului pe rât.
 
Din steaguri unii şi-au făcut cămaşă,
Iar din cămăşi şi-au făcut alţii steag,
Sătulă e de sine stirpea laşă,
Numai noroiul îi mai este drag.
 
Planeta e un cat pe care plouă,
Şi apa peste şanţuri a ieşit,
Nămol e şi zăpada, nămol afli şi-n rouă,
Noroiul conjugat şi regăsit.
 
Că, din atâta dare înapoi,
Pe drumul laşităţii şi minciunii
Ce altceva mai pot râvni nebunii
Decât noroi, când ei gândesc noroi?
 
Le fie deci, noroiul pur, le fi
Singurul mod de a gândi şi-a fi,
Dacă ei nasc sub norii de leşie
Idei din ce în ce mai mici, mai gri.
 
O, dacă din atâta murdărie
Şi din acel mult crescător nămol,
Măcar un pom real ar fi să-nvie
Să nu rămână el, nămolul, gol.
 
Cuvintele sunt pline de noroi,
Noroi pe ne-nţeleasa Monalisă,
El îi îmbracă azi pe sumbrii goi,
Haină de protocol, culoare-nchisă.

Cuvintele sunt pline de noroi,
Cum sunt copitele de cai plugari,
Nu mai ajunge sensul pâna la noi
Copiii adevărului sunt rari.

Rezumat extins la poezia Coşmar cu o planetă de noroi de Adrian Păunescu

Poezia „Coşmar cu o planetă de noroi” de Adrian Păunescu este un poem liric care exprimă trăirile intense ale unui om care se confruntă cu problemele societății în care trăiește.

În prima strofă, poetul descrie o planetă de noroi, o lume mizerabilă și lipsită de sens, care simbolizează societatea în care trăim. El simte că această planetă este condusă de oameni lacomi și fără scrupule, care își urmăresc interesele egoiste, ignorând suferința și durerea celor din jur.

În a doua strofă, poetul descrie problemele cu care se confruntă oamenii în această lume, evidențiind corupția, sărăcia, violența și nedreptatea. El simte că aceste probleme sunt cauzate de egoismul și lăcomia oamenilor, care își pun propriile interese înaintea celor comune.

În strofa a treia, poetul exprimă dorința de a scăpa de această lume și de a găsi o lume mai bună și mai justă. El simte că această lume este posibilă, dar că trebuie să luptăm pentru ea și să ne opunem celor care își urmăresc propriile interese.

În ultima strofă, poetul își exprimă speranța că oamenii se vor uni și își vor împărtăși valorile și idealurile, astfel încât să poată crea o lume mai bună și mai justă. El simte că această lume este posibilă, dar că trebuie să luptăm pentru ea și să nu ne dăm bătuți în fața corupției și nedreptății.

În concluzie, poezia „Coşmar cu o planetă de noroi” de Adrian Păunescu este o mărturie a disperării și a speranței în fața problemelor și nedreptăților din societate. Poezia exprimă trăirile intense ale unui om care simte că lumea în care trăiește este coruptă și nedreaptă, dar care își păstrează speranța și lupta pentru o lume mai bună și mai justă.