Cositul de Vasile Alecsandri

Un fapt interesant despre poezia „Cositul” de Vasile Alecsandri este că aceasta a fost adaptată într-un cântec popular românesc intitulat „Bade, pentru ochii tăi”. Melodia a devenit foarte populară în România în anii ’60-’70 şi a adus o contribuţie importantă la promovarea culturii şi tradiţiilor rurale.

Versurile cântecului sunt inspirate din poezia lui Vasile Alecsandri şi descriu activitatea de cosit a fânului, dar şi sentimentele de dragoste şi de tristeţe ale protagonistului. Adaptarea muzicală a poeziei a reuşit să transmită emoţiile şi sentimentele poetului într-un mod diferit şi a adus o contribuţie importantă la popularizarea operei sale.

---

Faptul zilei se aprinde pe a dealurilor frunte,
Ş-un râu falnic de lumină se revarsă peste munte.
Iarba coaptă străluceşte, ea se clatină la vânt,
Ş-a ei umbră lin se mişcă în dungi negre pe pământ.
 
Iată, vin cosaşii veseli, se pun rând. Sub a lor coasă
Câmpul ras rămâne verde ca o apă luminoasă.
Unii brazdele răstoarnă, în căpiţi alţii le-adună,
Le clădesc apoi în stoguri şi cu stuh le încunună.
 
Mai devale-n cea dumbravă cu poiana tăinuită,
Unde umbra pare verde şi de flori e-mbălsămită,
Coasele sub teaca udă zinghenesc răsunător.
Din căpiţă în căpiţă dumbrăveancă saltă-n zbor.
 
Un flăcău, cosind deoparte, lângă-o tufă de sulcină,
Vede iarba încâlcită, frântă pe la rădăcină.
„Ce să fie? Cuib de fiară? O! minune!” zice el,
Şi, zâmbind, se pleacă iute de culege… un cercel!

Rezumat extins la poezia Cositul de Vasile Alecsandri

Poezia „Cositul” scrisă de Vasile Alecsandri este o descriere poetică a activităţii de cosit a fânului, o activitate tradiţională care se desfăşoară în mod obişnuit în satele din România.

În prima strofă, poetul descrie cum oamenii încep să cosă fânul în câmp, descriind cum se mişcă secera şi cum oamenii munceau împreună pentru a termina cât mai repede. El vorbeşte despre cum munca este realizată într-un cadru natural, descriind cum se aud păsările şi cum se simte adierea vântului.

În a doua strofă, autorul vorbeşte despre cum cositul fânului este o activitate obişnuită pentru oamenii din sate şi cum aceasta este legată de viaţa lor cotidiană. El descrie cum munca este realizată într-un cadru social şi cum oamenii se ajută reciproc pentru a termina cât mai repede.

În a treia strofă, poetul se concentrează asupra frumuseţii naturii şi a mediului înconjurător, descriind cum munca este realizată într-un cadru natural frumos şi plin de viaţă. El vorbeşte despre cum secera taie iarba şi cum fânul este strâns în căruţe.

În final, autorul exprimă sentimentul de satisfacţie şi de împlinire pe care-l resimte la sfârşitul zilei, după ce munca a fost terminată. Poezia se încheie cu un vers care subliniază importanţa muncii şi a valorilor tradiţionale, „Şi când la tinda satului se-adună / Prin satul nostru glasul se-audă”.

În general, poezia „Cositul” este o descriere poetică a activităţii tradiţionale de cosit a fânului şi a modului în care aceasta influenţează natura, oamenii şi mediul înconjurător. Autorul reuşeşte să transmită emoţiile şi sentimentele sale prin intermediul unui limbaj poetic sensibil şi expresiv, care se adresează direct cititorului. Mesajul poeziei este acela că munca este o valoare importantă a vieţii rurale şi că aceasta este legată de mediul natural şi de valorile tradiţionale ale satului.