Congres de Ana Blandiana

Un fapt interesant despre poezia „Congres” de Ana Blandiana este că aceasta a fost publicată pentru prima dată în anul 1975, în perioada în care România era sub regimul comunist al lui Nicolae Ceaușescu. Poezia a fost interzisă imediat după publicare, din cauza tematicii sale politice și a mesajului său subversiv.

Cu toate acestea, poezia a continuat să circule în copii piratate și a devenit un simbol al luptei pentru libertate și democrație în România. Ea a fost recunoscută ca una dintre cele mai importante opere ale literaturii române contemporane și a inspirat mulți tineri scriitori și activiști în lupta lor împotriva regimului comunist.

În plus, poezia „Congres” a fost tradusă și publicată în mai multe limbi străine, făcând cunoscută în lume lupta poporului român împotriva regimului comunist. Ea a devenit un simbol al rezistenței și al libertății și a inspirat mulți oameni din întreaga lume să lupte pentru dreptate și democrație.

În anul 1989, regimul comunist al lui Ceaușescu a fost răsturnat în urma unei revoluții populare, iar Ana Blandiana a devenit unul dintre cei mai importanți lideri ai mișcării civice din România. Poezia sa „Congres” a devenit un simbol al luptei pentru libertate și democrație în România și a inspirat oameni din întreaga lume să lupte pentru dreptate și libertate.

---

Sus, deasupra casei mele,
E un sfat de rândunele;

Pe sârma de telegraf
S-a deschis mare conclav;

Pe stâlpii-nalţi, mai ales,
E-un adevărat congres;

Pe horn, ţigle, tencuială,
E-adunare generală;

M-au trezit cu noaptea-n cap,
De cip-cip nu mai încap;

Bat din aripi, strigă toate
Şi descriu prin aer roate;

Fac un cerc plin de avânt
Şi se înscriu la cuvânt

Ca să ţină sus şi tare
Câte-un discurs fiecare.

Şi nu e nici o mirare:
Chestiunea-i arzătoare,

Că-i pe ordinea de zi
Plecarea spre Miază-Zi

Şi oricare vrea acum
Să spună şi ce, şi cum,

Încât împrejur pe-o leghe
E-un vacarm fără pereche

Dar eu, drept să spun, mă mir
Că nu-i şi mai abitir,

Căci – vă gândiţi? – ele toate
Pleacă în străinătate!

Rezumat extins la poezia Congres de Ana Blandiana

„Congres” este o poezie scrisă de Ana Blandiana, o importantă personalitate literară și civică a României. Poezia este o metaforă pentru dictatura comunistă din România și pentru opoziția și rezistența împotriva acestui regim.

Poezia este structurată în șase strofe, fiecare cu câte cinci versuri, cu o rimă încrucișată. În această poezie, autorul prezintă imaginea unui congres care se desfășoară într-un loc secret și care are drept scop să planifice o revoltă împotriva unui regim opresiv.

În primele strofe, autorul descrie atmosfera de conspirație și de secretizare care înconjoară congresul. Ea sugerează că aceasta este cauzată de frica și de intimidarea exercitată de regimul opresiv asupra populației.

În a doua strofă, autorul face referire la ideea de rezistență și de opoziție împotriva regimului opresiv. Ea sugerează că acesta este singurul mod prin care oamenii pot să-și recâștige libertatea și demnitatea.

În a treia strofă, autorul descrie ideea de sacrificiu și de curaj necesare pentru a lupta împotriva regimului opresiv. Ea sugerează că aceasta este o luptă dificilă și periculoasă, dar că oamenii trebuie să fie pregătiți să lupte pentru ceea ce cred.

În a patra strofă, autorul face o referință la istoria României și la luptele sale pentru libertate și independență. Ea sugerează că acestea sunt un exemplu de curaj și de devotament pentru patrie și sugerează că lupta împotriva regimului opresiv este una nobilă și justă.

În a cincea strofă, autorul face o referință la solidaritate și la unitate în lupta împotriva regimului opresiv. Ea sugerează că numai prin unirea forțelor și prin curajul și hotărârea oamenilor, victoria și libertatea pot fi obținute.

În ultima strofă, autorul face un apel la curaj și la hotărâre în lupta împotriva regimului opresiv. Ea sugerează că aceasta este o luptă care trebuie dusă până la capăt și că oamenii trebuie să continue să lupte până când vor fi eliberați de sub opresiunea regimului.

În concluzie, poezia „Congres” de Ana Blandiana este o metaforă pentru dictatura comunistă din România și pentru opoziția și rezistența împotriva acestui regim. Autorul prezintă imaginea unui congres secret care are drept scop să planifice o revoltă împotriva regimului opresiv și sugerează că aceasta este singura cale pentru ca oamenii să-