Confesiunea unui renegat de Grigore Alexandrescu

Fapte diverse despre poezia „Confesiunea unui renegat” de Grigore Alexandrescu:

• Poemul a fost publicat pentru prima dată în 1846 în revista „Dacia literară”.
• „Confesiunea unui renegat” este un poem filozofic care explorează tema fricii și a conștiinței de sine.
• Alexandrescu a folosit versuri albe în poezia sa, renunțând la rime, ceea ce îi oferă libertatea de a se concentra pe mesajul și atmosfera poetică.
• „Renegatul” din titlu se referă la poezia în sine, care își dezvăluie fricile și slăbiciunile, ceea ce poate fi considerat o trădare a idealurilor poetice.
• Alexandrescu explorează în poezia sa tema fragilității umane și a lipsei de încredere în sine, evidențiind importanța învățării de la eșecuri și a găsirii curajului de a te ridica din nou.
• Poemul se termină cu versul „Să mori de câte ori te-nalți!” care poate fi interpretat ca un îndemn la persistență și determinare în fața obstacolelor și a fricii.

---

Ascultă-mă, sfânt preot, ascultă-mă, părinte.
Ajută un nevrednic, lipsit de ajutor;
Consolă un trist suflet ce soarta își presimnte,
Când sună ceasul groaznic, veciei vestitor.

Viața-mi de necinste și crimile-mi trecute,
Ca furii nempăcate asupră-mi năvălesc;
Vânzări, satanești planuri, de lume neștiute,
În inima-mi pun iadul, ca iesme îmi scâșnesc.

Nopțile-mi sânt grozave, tăcerea îmi șoptește,
Mă înconjor prăpastii la fiecare pas;
Părul meu c-al lui Cain pe frunte-mi se zbârlește;
Gura mi se-ncleștează și nu poci scoate glas.

Mă rătăcesc pe câmpuri, dar iarba înviază,
Dar arborul pădurei ia formă, mi-e vrăjmaș;
Vulturul mă privește și ochiu-i scânteiază,
Ș-a sfâșia e gata un leș de ucigaș.

Vezi ceasornicul-acesta care la pieptu-mi bate?
E vechea recompensă unui păcat cumplit.
Câte cu a mea faptă am drepturi câștigate?
Vânzarea fu plăcută, dar eu desprețuit.

Am cunoscut bărbați lucrând l-al țărei bine.
Cu-nalte simțimente la ei m-am arătat;
Târându-mă la dânșii, s-au încrezut la mine,
Ieri le-am jurat credință, și astăzi i-am trădat.

Urând orice virtute ce n-o putem ajunge,
Pe orice om de merit în veci am defăimat;
Proteu cu fețe multe, strigoi setos de sânge,
La umbră, la-ntuneric, pe mulți am sugrumat.

Subt aer de blândețe, urmam a mea turbare,
Și gheara-mi veninată în inimi înfingeam.
Având nepedepsirea de preț l-a mea vânzare,
Minciuni nerușinate eu liber tipăream.

Angel de întuneric pentru-ale lor păcate,
Ieșind din adâncirea noptosului Tartar,
Am auzit cu spaimă cuvântul de departe,
M-am prefăcut că-mi place, și am zâmbit amar.

Am zis: iată speranță, prilej de bucurie!
Și bogătii și titluri acum să dobândesc
E timpul să se-nalțe smerenia mea trufie
Am imitat virtutea, dar o s+o prigonesc.

Poci să sugrum p-asti oameni, și să le iau vesmântul,
Căci eu sînt cel mai tare, având tainele lor,
Multe fiare ca mine le sufere pământul
Și oerul cu zăbavă trimite ajutor.

De ură nici nu-mi pasă, când e fără putere,
Desprețul e o vorbă deșartă de-nțeles;
Mai sînt poate și alții cu mine d-o părere,
Și când fac al meu bine, drum sigur mi-am ales.

Iată puține, taică, din multele-mi păcate, Iată crime ce astăzi nu poci să mai lucrez, Într-al lui Hristos nume drăcește-au fost lucrate; Râdeam de semnul crucei, dar lângă moarte crez.

Asta e adevărul ce pocăința-l naște;
De frica judecății în sânu-ți îl depui,
Amăgitorul șarpe abia se mai râraște;
La glasul veciniciei cu groază mă supui.

Dar ce-am zis? Nu voi ruga, nu voi a ta credință;
Urăsc a voastră lege ș-al vostru ajutor.
Este o slăbăciune oricare pocăință;
Gâde am fost în viață, și gâde voi să mor.

Rezumat extins la poezia Confesiunea unui renegat de Grigore Alexandrescu

„Confesiunea unui renegat” este o poezie scrisă de Grigore Alexandrescu și publicată în 1848. Poemul este o reflecție profundă asupra vieții și asupra alegerilor pe care le facem în viață, explorând teme precum credința, valoarea și deziluzia.

În poezie, naratorul își mărturisește greșelile și slăbiciunile sale, recunoscând că a renunțat la ceea ce a fost cu adevărat important pentru el în viață și că și-a trădat credințele și idealurile. El își exprimă regretul pentru aceste alegeri și își exprimă dorința de a găsi drumul spre ceea ce este cu adevărat important în viață.

În ultima strofă, naratorul își asumă responsabilitatea pentru alegerile sale și își exprimă dorința de a-și găsi calea înapoi spre credințele și idealurile sale, afirmând că va face tot posibilul pentru a se întoarce pe calea cea dreaptă.

Poezia este un exemplu elocvent al stilului poetic al lui Grigore Alexandrescu, caracterizat prin folosirea unui limbaj simplu și direct, dar cu o puternică forță emoțională. De asemenea, este o ilustrare a preocupării sale pentru valorile morale și spirituale, reflectate în multe dintre poeziile sale.