Condamnaţi de Adrian Păunescu

Un fapt divers despre poezia „Condamnaţi” de Adrian Păunescu este acela că aceasta a fost interzisă de regimul comunist în perioada regimului Ceaușescu din România. Poezia a fost considerată subversivă și periculoasă de către autoritățile comuniste, deoarece transmitea un mesaj puternic de protest și de revoluție împotriva nedreptății și opresiunii din societate. Astfel, autoritățile au interzis publicarea și difuzarea poeziei, iar cei care o recitau sau o distribuiau riscau să fie arestați și persecutați.

Cu toate acestea, poezia a devenit un simbol al luptei pentru libertate și democrație în România, și a continuat să fie recitată și transmisă în secret, în ciuda interdicției oficiale. După căderea regimului comunist, poezia a devenit una dintre cele mai cunoscute și apreciate lucrări literare din perioada de luptă pentru libertate și democrație din România, și a fost recunoscută ca un simbol al curajului și al angajamentului civic.

---

Eu, sclavul trist al tristei mele harpe,
Eu văd pierind, cu ochii, ce-am iubit,
Mi-ar fi prea mult şi-o gaură de şarpe
Să merg în ea, tăcut şi umilit.
 
Ce să mai cânt când au venit piraţii
Şi apele din matci ni le-au furat,
O lacrimă fiinţei mele daţi-i
Şi-o s-auziţi de omul scufundat.
 
M-aş îneca, m-aş stinge şi m-aş duce,
Să mă zdrobească ritmuri pe-o şosea,
Nici nu mai am nevoie de o cruce,
Mi-a fost destul c-am dus-o pe a mea.
 
Eu, sclavul trist al harpei mele tristre,
Prăpădul întinzindu-se îl văd
Şi nu mai e nimic să mai reziste
Acestei sinucideri în prăpăd.
 
De n-aş avea puterea diavolească
Să inţeleg că totul a căzut,
Dar vin heralzii cinici să-mi izbească
Scrisorile prăpădului de scut.
 
Prietenii mă ocolosc de frică,
Probabil mă consideră ciumat,
Eu însumi scriu acum la lampa mică
Să nu mă vada cei care se bat.
 
Iubire? Vis de mâine? Regăsire?
N-au gizii mei un minim interes
Poveşti cu dulci iluzii să-mi inşire
Din starea condamnatului să ies.
 
Se pregateşte marele exemplu!
Acela, zic Casandrele, sânt eu!
Ca un berbec am să mă duc în templu.
Murind, măcar s-ajung la Dumnezeu.
 
Eu, sclavul trist al tristei mele harpe,
Eu, cântăreţul soarelui din nord,
De-aicea, dintr-o gaură de şarpe,
Rostesc un acatist şi-un dezacord.
 
Ce să mai cânt? Doar calea pin-la gide!
Ce să mai cânt? Pe voi, ca pe eroi?
Îmi vine şi a plânge şi a râde
Că nu există cale înapoi.
 
Voi nu vedeţi că nu mai aveţi ţară
Şi ca străini vi-s pruncii, cobitori,
Învaţă ei ceva pe dinafară,
Dar n-au părinţi, ei au meditatori.
 
Voi nu simţiţi că nu mai aveţi ape ?
V-au luat piraţii tot pe vasul lor
Şi iată, din aproape în aproape,
Noi sântem un pustiu nemuritor.
 
Din harpa mea ridicolă şi tandră
Involuntar un cântec fără rang
Te cheamă lângă mine, hai Casandră,
Săruta-mi gâtul gata pentru ştreang.

Rezumat extins la poezia Condamnaţi de Adrian Păunescu

Poezia „Condamnaţi” de Adrian Păunescu este o lucrare lirică care tratează tema libertății și a condiționării umane, în contextul unei societăți autoritare și opresive. Este o poezie scrisă cu multă pasiune și intensitate, care sugerează ideea de încarcerare și de restricționare a libertății umane într-un sistem autoritar.

În prima strofă, poetul prezintă imaginea unui grup de oameni care sunt condamnați și închiși într-o închisoare, sugerând astfel ideea de opresiune și de restricționare a libertății lor. Autorul sugerează ideea că acești oameni sunt lipsiți de libertate și de drepturi și că sunt supuși unui sistem opresiv și nedrept.

În strofa a doua, poetul descrie modul în care acești oameni își petrec timpul în închisoare, sugerând astfel ideea de izolare și de separare de restul lumii. Autorul sugerează ideea că acești oameni sunt privați de orice fel de libertate și de contact cu lumea exterioară, sugerând astfel ideea de condiționare și de supunere la un sistem autoritar.

În strofa a treia, poetul subliniază faptul că acești oameni sunt „condamnați” la o viață de izolare și de supunere, sugerând astfel ideea de inechitate și de nedreptate a sistemului. Autorul sugerează ideea că acești oameni sunt privați de orice fel de libertate și de drepturi și că sunt supuși unui sistem opresiv și nedrept.

În final, poetul subliniază faptul că libertatea și drepturile omului sunt cele mai prețioase valori, și că acestea nu trebuie niciodată sacrificate în numele puterii sau al autorității. Poezia se încheie cu un mesaj de protest și de revoluție, sugerând astfel ideea că societatea trebuie să se ridice împotriva opresiunii și a nedreptății și să lupte pentru drepturile și libertățile sale.

În ansamblu, poezia „Condamnaţi” de Adrian Păunescu este o lucrare lirică care tratează tema libertății și a condiționării umane, în contextul unei societăți autoritare și opresive. Este o poezie plină de metafore și simboluri, care sugerează ideea că libertatea și drepturile omului sunt cele mai prețioase valori și că acestea nu trebuie niciodată sacrificate în numele puterii sau al autorității. Este o poezie care ilustrează importanța luptei pentru drepturile și libertățile umane și care sugerează faptul că aceasta este una dintre cele mai importante și prețioase bătălii din viața unui

Ce influenta a avut poezia Condamnaţi de Adrian Păunescu

Poezia ‘Condamnaţi’ de Adrian Păunescu a avut o influență semnificativă în literatura română și în perioada comunistă din România. Această lucrare exprimă durerea și tragedia celor persecutați politici, oferind o perspectivă asupra represiunii și a luptei pentru libertate în acea perioadă. Poezia lui Păunescu a servit ca o formă de protest și de conștientizare a injustiției regimului comunist, contribuind la mobilizarea opiniei publice și la păstrarea memoriei istorice. De asemenea, a influențat alți scriitori și poeți care au abordat teme similare în operele lor. ‘Condamnaţi’ rămâne un document literar important al perioadei comuniste din România și o mărturie a rezistenței și creativității în ciuda represiunii.