Condamnare de Adrian Păunescu

Poezia „Condamnare” este inclusă în volumul „Dragoste fierbinte”, publicat în 1980, și este o critică socială la adresa condiției intelectualilor sub regimul comunist. Versurile evidențiază lupta dintre individ și sistem, subliniind faptul că prețul libertății și al adevărului poate fi foarte mare. În plus, poezia conține aluzii la figura mitologică a lui Prometeu, care a îndrăznit să fure focul zeilor și să-l dea oamenilor, și a suportat pedeapsa divină pentru aceasta.

Tot ceea ce nu este zadarnic
e condamnat
să devină
plicticos.

Rezumat extins la poezia Condamnare de Adrian Păunescu

„Poezia „Condamnare” de Adrian Păunescu a fost publicată pentru prima dată în volumul „Călătoria unică” în anul 1980 și abordează teme precum iubirea, suferința și libertatea.

Poezia începe cu versurile „Taci! Nu mai fi tristă / Că mi-ai fost și ești iubita mea”. Poeții își consolează iubita care plânge, încercând să o facă să uite durerea prin faptul că îi amintește de dragostea dintre ei. Însă, pe măsură ce poezia avansează, devine tot mai clar că iubirea lor a dus la suferință și neîmplinire.

Adrian Păunescu vorbește despre sentimentul de neputință pe care îl resimte în fața iubirii care se dovedește a fi un dezastru și îl face să se simtă condamnat. El își exprimă dezamăgirea față de iubirea care i-a adus numai durere și se întreabă retoric „Ce-a fost, a fost”, concluzionând că trebuie să își continue viața în ciuda suferinței.

Un alt aspect important al poeziei este libertatea. Poetul sugerează că iubirea nu trebuie să fie o piedică în căutarea libertății și a adevărului. El își asumă responsabilitatea pentru propriile decizii și acțiuni și afirmă că trebuie să lupte pentru ceea ce este corect, chiar dacă acest lucru poate fi dificil și dureros.

Poezia „Condamnare” este una dintre cele mai cunoscute lucrări ale lui Adrian Păunescu și se remarcă prin expresivitatea și sensibilitatea cu care este scrisă. Poetul reușește să transmită puternic emoția și complexitatea iubirii și suferinței, făcând această poezie un reper important în literatura română contemporană.”