Concursul de zbor de Ana Blandiana

Un fapt divers interesant despre poezia „Concursul de zbor” de Ana Blandiana este că aceasta a fost publicată pentru prima dată în anul 1972, în volumul său de debut intitulat „Întâmplări în irealitatea imediată”. De-a lungul timpului, poezia a devenit una dintre cele mai cunoscute și apreciate creații ale autoarei, fiind tradusă în mai multe limbi străine și studiată în cadrul programelor școlare de literatură. De asemenea, poezia a fost inclusă într-o serie de antologii și antologii online de poezie românească contemporană.

---

În livada mea de pruni
Concursul de zbor era fixat pe luni.

Dar, încă de duminică, întreaga livadă
Este emoţionată.

Toate prunele coapte tare
Se lăudau că ştiu să zboare,

Şi deodată nu sânt zece
Care au curajul să-ncerce,

Aşa încât concursul se amână
Cu o săptămână.

Sper să nu se-ntâmple ca acum un deceniu,
Când n-am putut să acord nici un premiu,

Pentru că nici una dintre prunele intrate-n concurs
Nu ştia să zboare în sus.

Porneau prin aer în mare grabă,
Dar se opreau în iarbă.

Recunosc – zburau foarte frumos,
Dar numai în jos.

Ceea ce, se spunea în regulament,
Nu era suficient.

Drept care prunii, supăraţi de moarte,
Au jurat să facă alte prune mai talentate.

Sunt sigură că voi găsi printre ei
Demni de premiul unu, doi şi trei.

Ba, dacă vor fi foarte bune,
O să decernez şi o menţiune.

Aşa că, stimate prune şi stimaţi pruni,
Vă urez succes pentru luni.

Rezumat extins la poezia Concursul de zbor de Ana Blandiana

Poezia „Concursul de zbor” de Ana Blandiana explorează tema condiției umane, a dorinței de a zbura și a limitărilor impuse de condiția noastră fizică și mentală. Poezia prezintă un concurs de zbor între oameni și păsări, în care oamenii încearcă să-și dovedească capacitatea de a zbura și de a depăși limitările lor.

Poezia începe cu descrierea unei scene idilice, cu păsări care zboară liber și fără griji, într-un decor natural impresionant. Apoi, autorul introduce oamenii, care își doresc și ei să poată zbura ca păsările. Dar în ciuda eforturilor lor, ei nu pot depăși limitele impuse de condiția lor fizică.

Autorul sugerează că această dorință de a zbura face parte din natura umană și că ne confruntăm cu frustrarea și dezamăgirea atunci când nu putem să o satisfacem. Dar, în ciuda acestui fapt, oamenii continuă să încerce să depășească limitările lor, să-și dezvolte tehnologia și să-și îmbunătățească capacitățile fizice.

Poezia are o viziune optimistă și încurajatoare, sugerând că este important să continuăm să încercăm să depășim limitele noastre și să ne urmărim visele și aspirațiile. În cele din urmă, este mesajul emoționant al poeziei: că ceea ce ne definește ca oameni nu este abilitatea de a zbura, ci dorința noastră de a încerca mereu să depășim limitele și să ne realizăm potențialul.