George Cosbuc

Un fapt divers interesant despre poezia „Concertul primăverii” de George Coșbuc este acela că ea a fost inclusă într-o colecție de poezii pentru copii intitulată „Plai cu boi” și a devenit una dintre cele mai populare poezii pentru copii din literatura română. Poezia a fost apreciată de-a lungul timpului pentru limbajul său simplu și expresiv și pentru mesajul său pozitiv și optimist.

Aceasta a fost folosită în mod frecvent în cadrul sistemului educațional românesc, pentru a educa copiii în spiritul iubirii și recunoștinței față de natură și pentru a le transmite mesajul important că frumusețea și bucuria se pot găsi în cele mai mici lucruri din viața noastră. De-a lungul anilor, poezia a fost recitată și interpretată în diverse evenimente culturale și concursuri pentru copii, consolidându-și astfel poziția de una dintre cele mai îndrăgite poezii pentru copii din literatura română.


Chiar acum din crâng venii
– Şi c-o veste bună!
Iarăşi e concert, copii;
Merg şi eu, şi tu să vii,
Mergem împreună.
 
Vrei programă, lămurit?
Stai puţin să caut.
Cucul, un solist vestit,
De printr-alte ţări venit
Va cânta din flaut.
 
Cântăreaţa dulce-n grai,
Cea numită „perla
Cântăreţilor din mai”
Dulce va doini din nai
Multe doine mierla.
 
Va-ntona apoi un psalt
„Imnul veseliei”
Corul dintr-u fag înalt.
Vor cânta-n sopran şi-n alt
Graurii câmpiei
 
Turturelele-n tenor,
Şi-alte voci măiestre,
Toate după glasul lor.
Vor urma dup-acest cor
Fel de fel de-orchestre,
 
Voci de gaiţe cari fac
Să scoboare ploaia,
Şi-ntr-o scoarţă de copac
O să bată tica-tac
Tactul gheunoaia.
 
Iar naţionale-apoi,
Cobze şi-alte hanguri,
Glas de fluier şi cimpoi
Pitpalaci şi cintezoi
Şi-un taraf de granguri.
 
Se vor pune-apoi pe joc
Până chiar şi surzii,
Când vor prinde dintr-un loc
Să ne cânte hori cu foc
Din tilincă sturzii.
 
Vom cânte şi noi ce-om şti,
Cântece din carte.
Şi, de va putea veni
Vântul, şi el va doini,
Că e dus departe.
 
Cine-i contra, să-l vedem,
Ca să-l ştie soţii!
De-aveţi chef, tovarăşi, blem –
Ura-n cer! Cu toţii-avem,
Mergem dar cu toţii!

Rezumat extins la poezia Concertul primăverii de George Coşbuc

Poezia „Concertul primăverii” de George Coșbuc este o operă poetică care explorează tema naturii și a iubirii, prin intermediul metaforelor și comparațiilor cu elemente naturale și sentimente. Publicată în anul 1897, aceasta este o poezie în care autorul descrie imaginea unei zile de primăvară și sugerează că frumusețea naturii este una dintre cele mai importante surse de fericire și bucurie în viața noastră.

În poezie, autorul utilizează metaforele pentru a descrie imaginea unei zile de primăvară, plină de sunete și culori vibrante. El sugerează că natura este o metaforă pentru frumusețea și puterea iubirii.

Autorul folosește metaforele pentru a descrie imaginea unei păsări care își cântă cântecul de primăvară, sugerând că aceasta este un simbol al iubirii și al bucuriei de a trăi. El sugerează că iubirea este una dintre cele mai importante lucruri din viața noastră și că trebuie să o prețuim și să o îngrijim.

În final, autorul își exprimă admirația față de frumusețea și puterea naturii și sugerează că ar trebui să ne bucurăm de ea și să o protejăm. El sugerează că natura este o sursă de inspirație și bucurie pentru noi și că trebuie să îi fim recunoscători.

În concluzie, poezia „Concertul primăverii” de George Coșbuc este o operă poetică puternică și emoționantă, care sugerează că frumusețea naturii și a iubirii sunt cele mai importante lucruri din viața noastră. Prin intermediul metaforelor poetice puternice, autorul reușește să transmită mesajul său și să creeze o imagine poetică puternică și expresivă a unei lumi în care natura și iubirea sunt surse de fericire și bucurie.

Informații adiționale despre poezii de George Coșbuc

George Coșbuc închină fiecărui anotimp măcar câte o poezie (Noapte de varăVaraÎn miezul veriiIarna pe uliță). Coșbuc a păstrat spiritul autentic românesc în balade, prin prezentarea momentelor nunții (Nunta Zamfirei) sau prin viziunea asupra morții (Moartea lui Fulger). 

Aflati mai mult despre George Coșbuc pe Wikipedia