Comercianţii de îngeri de Adrian Păunescu

„Fii simplu ca pasărea din cușcă” este un vers din această poezie care a devenit un citat celebru al lui Adrian Păunescu și este adesea folosit ca o îndemnare la a fi autentic și să trăim fără frică de a fi noi înșine.

Poezia „Comercianții de îngeri” a fost publicată în volumul „Sărbătoarea cea mare” din 1984 și este o critică acerbă la adresa societății materialiste și a corupției din România comunistă. Păunescu își exprimă dezamăgirea față de oamenii care își vând principiile morale și umane pentru a obține bogății materiale și putere politică.

Poezia conține multe metafore și simboluri puternice, precum „îngeri fără aripi” și „îngeri de hârtie”, pentru a ilustra corupția și superficialitatea societății. Păunescu folosește, de asemenea, un ton ironic și satiric pentru a sublinia absurditatea și ipocrizia acestei situații.

Deși poezia a fost scrisă în contextul specific al României comuniste, mesajul ei rămâne relevant și astăzi, ca un avertisment împotriva corupției și a materialismului în orice societate.

Au trecut prin oraşele noastre
comercianţii de îngeri,
vindeau îngeri,
împreună cu mături,
dacă luai şi pământul de flori.
 
Îngeri, ultimii îngeri,
din recoltele spontane, împreună cu ceva lucruri
de uz imediat.
 
Unde să-i ţinem? Ce să facem
cu îngerii, în vremea aceasta?
Aşa şi este, ce să facem cu îngerii?
Îngerii sunt o mare problemă
în toate aşezările profane.
 
Ce-o să zică nevastă-mea
dacă rămân cu îngerul în casă,
când ea pleacă la orele şase
la servici, iar eu am recuperare.
 
Bine, dar îngerul nu-i femeie,
de ce s-ar supăra tovarăşa,
nu are motiv, îngerul nu-i femeie
şi nici nu va fi niciodată.
 
Nici chiar în orele mele libere?
Nici chiar?
Şi-atunci de ce să-mi iau înger,
când şi sectoristul va deveni suspicios?
 
Luaţi dumneavoastră, doamnă,
luaţi un înger, e foarte ieftin,
vă va trebui, când bărbatul
va fi plecat!
Doamne fereşte,
nu ştiţi cât e de gelos!
Bine, bine, dar îngerul
nu numai că nu e femeie
pentru bărbatul dumneavoastră,
dar nu e nici bărbat
pentru dumneavoastră.
 
Nu e? Zău? Şi-atunci?
Ce-o să zică biata soacră-mea,
copiii, când or veni, ce-o să zic eu?
Or să se uite vecinii la mine,
aşteptând explicaţii.
Eu o să mă roşesc, bărbatul meu
o să dea în darul beţiei,
lumea o să ne ocolească,
vom plăti o persoană în plus
la încălzire, la chirie, la apă,
nu, nu, ingeri- nu,
mai bine o pasăre,
sau chiar, Doamne iartă-mă,
un purcel, văd eu cum l-oi creşte,
însă îngeri- nu!
Şi îngerii nu putură fi văzuţi,
dârdâiau în căruţele amărâte
pline cu pământ de flori şi mături,
comercianţii de îngeri îi pierdură,
în lupta cu fiscul,
caii se treziră în abatoare,
iar ei, îngerii, trimişi special din ceruri
zburară ce zburară
cu mături şi pământ de flori,
cu căruţele amărâte cu tot,
încât oraşele
sunt astăzi murdare
şi sterpe de orice înflorire,
în vreme ce prin tribunale
nu se mai termină procesele intentate
comercianţilor de îngeri
care nu au nici o dovadă
însă au numeroase aripi
care le spintecă
hainele îndelungatei lor detenţiuni.

Rezumat extins la poezia Comercianţii de îngeri de Adrian Păunescu

Poezia „Comercianții de îngeri” a lui Adrian Păunescu este un text satiric ce critică societatea contemporană și corupția ei morală. Poetul folosește o alegorie pentru a transmite un mesaj profund și incisiv despre puterea banului și valoarea omului în lumea de astăzi.

Poezia începe cu o imagine dramatică a îngerilor care sunt transformați în mărunțiș de către comercianți nemiloși, pentru a fi vânduți mai departe pe piață. În continuare, poetul face o serie de observații dure la adresa lumii moderne, susținând că oamenii au uitat valorile morale și au ajuns să trăiască pentru bani și pentru a-și satisface dorințele materiale.

Poezia pune accentul pe importanța umanității și a compasiunii într-o lume dominată de interese financiare. Adrian Păunescu critică ideea că omul poate fi cumpărat și vândut ca orice alt obiect, subliniind că fiecare persoană are o valoare unică și inestimabilă.

În final, poetul cheamă la acțiune și schimbare, cerându-le oamenilor să se ridice împotriva corupției morale și să își recâștige valorile autentice. Poezia „Comercianții de îngeri” este un strigăt de alarmă ce invită la reflexie și la acțiune, un îndemn la redescoperirea umanității și la lupta împotriva corupției și a materialismului.