Colindul ulciorului de Adrian Păunescu

Un fapt interesant despre poezia „Colindul ulciorului” de Adrian Păunescu este că aceasta a fost scrisă în anul 1968, în perioada comunistă din România. Poetul a fost unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai poeziei angajate, o mișcare literară care promova valorile socialiste și critica capitalismul și imperialismul occidental.

Cu toate acestea, „Colindul ulciorului” este o poezie care celebrează valorile tradiționale românești, ilustrându-le prin intermediul unui obiect simbolic, ulciorul. Poezia sugerează că valorile culturale și tradiționale ale României trebuie păstrate și promovate, indiferent de contextul politic sau social.

În plus, poezia a devenit foarte populară în rândul publicului larg și a fost inclusă în mai multe antologii de poezie românească. „Colindul ulciorului” a fost interpretată de-a lungul timpului în mai multe feluri, unele analize evidențiind caracterul nostalgic și evocativ al acesteia, iar altele evidențiind mai mult mesajul social și cultural al poeziei.

Un alt fapt interesant este că ulciorul este un obiect simbolic specific culturii românești, care a fost folosit în trecut pentru depozitarea și transportul apei, dar și pentru scopuri decorative. Ulciorul a fost un obiect important în viața de zi cu zi a românilor, fiind asociat cu modestia, puritatea și simplitatea. În poezia „Colindul ulciorului”, ulciorul devine un simbol al acestor valori și un exemplu al tradiției și culturii românești.

---

Omar Khayyam mai duce dorul
Femeilor de pe la hanuri,
Ce fi-vor în curând ulciorul
Menit a potoli elanuri.
 
Acolo unde el sfârşeşte
Povestea lui cu cai şi iepe,
Ca-ntr-un coşmar, diavoleşte,
Povestea mea abia începe.
 
Tu te vei naşte iar din lutul
În care-ai coborât întreagă
Că te trezeşte sfânt sărutul
Care din toate te dezleagă.
 
Şi-aşa cum tu fuseseşi vasul
Din care au băut drumeţii
Ca un bolnav trezit mi-e glasul
Chemând din nou heralzii vieţii.
 
Aceşti drumeţi care băură
Din trupul tău, şi vin, şi sânge,
Şi care cu-o duioasă ură
Ştiau la piepturi a te strânge.
 
Vor fi şi ei curând ulcioare
Din care o să torni cu milă
Un vin în birturi populare
În moi tacâmuri de argilă.
 
Frumoaso, pune-ţi altă haină
Că vor urma aceleaşi chinuri,
Dar tu alege-n mare taină
Pe cel mai negru dintre vinuri.
 
Şi, cum sântem cu toţi la masă,
Şi vii şi morţi, tot împreună,
Tu, prin purtarea ta aleasă,
Trecuta moarte ţi-o răzbună.
 
Şi-n braţele căldurii tale
Să-i porţi pe cei ce te cântară,
Poeţi ce deveniră oale
Şi un Omar Khayyam de ceară.
 
Ca el, care-ţi dusese dorul,
Şi-n lut a zis că-ţi vine bine
Omar, sa fie el ulciorul,
Din care sa te bem pe tine.

Rezumat extins la poezia Colindul ulciorului de Adrian Păunescu

„Colindul ulciorului” de Adrian Păunescu este o poezie care celebrează frumusețea și valorile tradiționale românești, ilustrându-le printr-o serie de imagini sugestive și evocatoare. Poezia începe cu descrierea ulciorului, un obiect de ceramică specific tradiției românești, care devine simbol al unor valori esențiale precum modestia, puritatea și simplitatea.

În continuare, poetul descrie ulciorul ca fiind „cu glas de cobză” și „cu gură de aur”, sugestii care evocă tradiția muzicală românească și importanța cântecelor și a muzicii în cultura populară. Poetul subliniază astfel că ulciorul nu este doar un obiect de ceramică, ci și un instrument muzical și o sursă de bucurie și de distracție pentru oamenii din comunitățile tradiționale.

În strofa a doua, poetul evidențiază importanța umilinței și a modestiei, care sunt calități valorizate în tradiția românească. El sugerează că ulciorul este un exemplu al acestor calități, fiind un obiect simplu și modest, dar care are o valoare imensă în cadrul comunității.

În final, poezia se concentrează asupra ideii că tradiția și valorile culturale românești trebuie păstrate și promovate în lumea modernă. Adrian Păunescu sugerează că ulciorul este un simbol al acestei tradiții și că el poate fi purtat și în lumea modernă, fiind un exemplu al frumuseții și valorilor culturale ale românilor.

În ansamblu, „Colindul ulciorului” este o poezie care celebrează tradiția și valorile culturale românești, ilustrându-le prin intermediul unui obiect simbolic, ulciorul. Poezia subliniază importanța modestiei, purității și simplității, precum și a muzicii și a cântecelor în cultura populară românească. Poezia ne încurajează să apreciem și să păstrăm valorile culturale ale României și să le promovăm în lumea modernă.