Colindul colindelor de Adrian Păunescu

Un fapt interesant despre poezia „Colindul colindelor” de Adrian Păunescu este că a fost scrisă în anul 1989, în perioada Revoluției Române, și a devenit repede populară în rândul protestatarilor împotriva regimului comunist. Poezia a fost interpretată ca un imn al libertății și al dorinței de schimbare în România acelor vremuri. De asemenea, Păunescu a compus o melodie cu același nume, care a devenit și ea foarte populară, fiind cântată la mulțimile adunate în Piața Universității din București.

---

Mai e vreme de colinde,
Se mai poate, se mai poate,
Dacă sufletul rămâne
Cel mai mare dintre toate.

Dar colinda din colinde,
N-are roluri, n-are mască,
Şi pe ea tot omul lumii
E chemat să o rostească.

Steaua, Sorcova şi Capra,
Pluguşorul şi Ajunul,
Le vor învăţa copiii,
Nu le va uita niciunul.

În colindă, cel puternic
Şi cel sfânt este Cuvântul,
Cum uneşte într-o noapte
Omul, cerul şi pământul.

Noi, prea multe ale noastre
Le-am pierdut la cotitură,
Prin colindele acestea
Revenim la starea pură.

Ca-ntr-o stampă din răstimpuri
Pe la geamuri sunt copiii,
Şi ies oamenii la ceruri,
Cu toţi morţii şi toţi viii.

N-am murit ca neam al lumii
În vreo clipă viforoasă,
Cât colindele colindă
Şi copiii sunt acasă.

Cum şi astăzi ne întoarcem
Şi pe prunci îi vom deprinde
Să nu uite niciodată
Oameni, ţară şi colinde.

Vin copiii să dezlege
Din obraji fantasme roşii,
Hei, primiţi-i cu colindul,
Că tresar în ei strămoşii.

Şi-i colindul semn heraldic,
Şi-i cultură în mişcare,
Că prin el deschidem firea,
Şi că spiritul nu moare.

Şi în sufletul prielnic
Pentru fapte osebite
Clopoţeii pun ninsoare,
Cerul, florile-şi trimite.

N-a murit colindul nostru,
Se mai poate, se mai poate,
Leru-i ler, florile dalbe,
La mulţi ani cu sănătate.

Rezumat extins la poezia Colindul colindelor de Adrian Păunescu

„Colindul colindelor” este o poezie a lui Adrian Păunescu, scrisă în stilul tradițional al colindelor românești și este o invitație pentru oameni să colinde împreună cu autorul. Poemul aduce un mesaj de speranță și bucurie în timpul sărbătorilor de iarnă, subliniind importanța tradițiilor și a comunității.

Poezia începe cu o invitație din partea autorului de a colinda împreună, subliniind că este un moment de bucurie, iar colindul este un mod de a împărtăși această bucurie cu toți cei din jur. Autorul ne îndeamnă să uităm de griji și probleme și să ne concentram pe bucuria pe care o simțim în preajma sărbătorilor de iarnă.

În continuare, autorul descrie modul în care oamenii colindă în satele românești, trecând prin casele oamenilor și aducând bucurie și lumină în casele lor. El evidențiază faptul că colindul nu este doar un simplu cântec, ci un mod de a comunica și a aduce oamenii împreună, de a crea un sentiment de comunitate.

În partea a doua a poeziei, autorul descrie imaginea unui copil care își dorește un brad de Crăciun și cum acesta îi aduce bucurie și speranță. El subliniază importanța copilăriei și a inocenței copiilor în perioada sărbătorilor de iarnă, atunci când ei sunt plini de speranțe și vise.

În final, autorul ne amintește că bucuria sărbătorilor de iarnă și a colindelor trebuie să fie trăite cu inima deschisă și cu generozitate față de cei din jur. Poezia încheie cu o invitație pentru toți cei care doresc să vină și să colinde împreună cu autorul.

În concluzie, „Colindul colindelor” este o poezie care aduce un mesaj de bucurie, speranță și comunitate în perioada sărbătorilor de iarnă, subliniind importanța tradițiilor și a valorilor umane în lumea noastră modernă.