George Cosbuc

Un fapt interesant despre poezia „Colindătorii” de George Coșbuc este legat de impactul pe care aceasta l-a avut în cultura populară românească. Poezia a devenit atât de populară și iubită, încât a fost pusă pe muzică și a devenit unul dintre cele mai cunoscute și apreciate colinde populare din România.

Muzica pentru această poezie a fost compusă de către Gheorghe Cucu, un renumit compozitor de muzică populară din România, și a fost interpretată pentru prima dată în anul 1932 de către Orchestra Radio din București. De atunci, această muzică a fost interpretată de către numeroși artiști români și a devenit un simbol al tradițiilor de Crăciun din România.

În plus, poezia „Colindătorii” a inspirat și alte lucrări artistice, cum ar fi picturi, desene sau ilustrații, care au fost realizate în spiritul tradițiilor populare de Crăciun. De asemenea, poezia a fost inclusă în diverse antologii și colecții de poezie, atât în România, cât și în străinătate, fiind apreciată nu doar pentru mesajul său puternic și universal, ci și pentru frumusețea și sensibilitatea expresiei poetice.


Cad fulgii mari încet zburând,
Şi-n casă arde focul,
Iar noi pe lângă mama stând
De mult uitarăm jocul.
De mult şi patul ne-aştepta,
Dar cine să se culce?
Rugată, mama repeta
Cu glasul rar şi dulce
 
Cum sta pe paie-n frig Hristos
În ieslea cea săracă,
Şi boul cum sufla milos
Căldură ca să-i facă,
Drăguţ un miel cum i-au adus
Păstorii de la stână
Şi îngeri albi cântau pe sus
Cu flori de măr în mână.
 
Şi-auzi! Răsar cântări acum,
Frânturi dintr-o colindă,
Şi vin mereu, s-opresc în drum;
S-aud acum în tindă
Noi stăm cu ochii pironiţi
Şi fără de suflare;
Sunt îngerii din cer veniţi
Cu Ler, oi Domnul mare!
 
Ei cântă nălţător şi rar
Cântări de biruinţă,
Apoi se-ntorc şi plâng amar
De-a Iudei necredinţă,
De spini, de-ostaşi, şi c-a murit…
Dar s-a deschis mormântul
Şi El acum e-n cer suit
Şi judeca pământul.
 
Şi până nu tăceau la prag,
Noi nu vorbeam nici unul
Sărac ne-a fost, dar cald şi drag
În casă-ne Crăciunul.
Şi când târziu ne biruia
Pe vatra caldă somnul,
Prin vis vedeam tot flori de măr
Şi-n faşe mic pe Domnul.

Rezumat extins la poezia Colindătorii de George Coşbuc

„Colindătorii” este o poezie de George Coşbuc care prezintă obiceiurile și tradițiile populare de Crăciun din România, prin intermediul personajelor colindătorilor.

Poezia începe cu descrierea colindătorilor, care se pregătesc să înceapă drumul lor de colindat. Ei sunt prezentati ca fiind oameni simpli, cu inimi bune, care își iau rolul lor de colindători foarte serios. Aceștia merg din casă în casă, împărțind bucurie și speranță, iar prin intermediul colindelor lor, aduc pace și armonie în casele oamenilor.

În poezie, autorul subliniază importanța tradițiilor și obiceiurilor populare, care ne leagă de trecutul nostru și ne ajută să ne păstrăm valorile și identitatea. El evidențiază faptul că prin intermediul colindelor, oamenii își exprimă afecțiunea și respectul pentru cei dragi, iar acest lucru contribuie la întărirea comunității și la creșterea armoniei sociale.

În finalul poeziei, autorul subliniază importanța păstrării tradițiilor și obiceiurilor populare, care reprezintă o comoară inestimabilă a culturii și istoriei noastre. El sugerează că ar trebui să ne amintim întotdeauna de aceste tradiții și să le transmitem mai departe generațiilor viitoare.

Poezia „Colindătorii” este considerată una dintre cele mai reprezentative opere ale lui George Coșbuc, care surprinde cu sensibilitate și delicatețe tradițiile și obiceiurile populare de Crăciun din România. Această poezie este o manifestare a dragostei și respectului pentru tradițiile și valorile populare, iar mesajul ei puternic și universal a fost apreciat de către cititorii din întreaga lume.

Un fapt interesant despre această poezie este că ea a fost inclusă în mai multe manuale școlare și a fost prezentată elevilor ca exemplu de frumusețe și sensibilitate poetică. De asemenea, poezia a fost pusă pe muzică și a devenit unul dintre cele mai cunoscute colinde populare din România, care se cântă în fiecare an de către colindători în timpul sărbătorilor de iarnă.

Informații adiționale despre poezii de George Coșbuc

George Coșbuc închină fiecărui anotimp măcar câte o poezie (Noapte de varăVaraÎn miezul veriiIarna pe uliță). Coșbuc a păstrat spiritul autentic românesc în balade, prin prezentarea momentelor nunții (Nunta Zamfirei) sau prin viziunea asupra morții (Moartea lui Fulger). 

Aflati mai mult despre George Coșbuc pe Wikipedia