Colind pentru tată bolnav de Adrian Păunescu

Un fapt interesant despre poezia „Colind pentru tată bolnav” este că a fost adaptată și transformată în cântec de unii interpreți de muzică populară românească, devenind un hit în anumite cercuri muzicale. De asemenea, poezia a fost prezentată și în cadrul unor recitaluri și spectacole de teatru, precum și în emisiuni de televiziune, devenind una dintre cele mai iubite și apreciate poezii ale lui Adrian Păunescu.

În plus, mesajul puternic al poeziei despre importanța dragostei și a legăturilor de familie a inspirat mulți cititori și ascultători să-și exprime și ei afecțiunea față de cei dragi. Poezia a devenit un simbol al iubirii filiale și a legăturilor familiale puternice, fiind prezentată în diferite contexte, inclusiv la înmormântări și alte evenimente de familie.

De asemenea, poezia a fost utilizată și ca un exemplu în diferite studii literare și de limbă română, fiind analizată sub aspectul formei sale poetice, a limbajului folosit și a mesajului transmis.

---

Tată amărât, ce-ai pățit de toate,
Îți colind atât, multă sănătate.

Iubitul meu tată, cel aspru în toate,
Tu nu ai avut niciodată dreptate,
Că aspră ți-e mâna ce-a fost să mă bată,
Dar azi ți-o sărut că slăbită ți-e, tată.

Și uită-te, dragule, casa-i senină
Și pomii și fiii sunt toți în grădină,
Apucă de clanță cu mâna trudită,
Să știi că-i minciună, tu nu ai flebită.

Bătrâne al meu, eu ți-aș da milioane –
La câte-ai avut pân’-acum ghinioane –
Mă rogi să-ți mai spun ce-i cu lumea, cu țara,
Dar vezi că tușești și mai lasă țigara.

De ce te-ai uscat, parcă ești pergamentul
Pe care bunicul și-a scris testamentul,
Și nu mai tresări la poștaș când te cheamă
Că nu sunt vești proaste, să n-ai nici o teamă.

Aș vrea să-ți colind, trecătorule tată,
Măcar să te simți și tu mare o dată.
Părinte al meu, toți ai casei sunt bine
Și vitele-n curte întreabă de tine.

Mai lasă-le-ncolo, tristețe și boală.
Din cerga cea aspră de lână te scoală,
A ta este ziua, venirăm cu toții
Și vor să-și cunoască bunicul nepoții.

Rezumat extins la poezia Colind pentru tată bolnav de Adrian Păunescu

„Colind pentru tată bolnav” este o poezie profund emoționantă scrisă de Adrian Păunescu, publicată pentru prima dată în anul 1973. Poezia tratează tema dragostei filiale și a suferinței unui fiu care își vede tatăl bolnav, încercând să îi transmită sentimentele sale de iubire și dor de casă prin intermediul unui colind.

Poezia începe cu descrierea unui tată bolnav, cu o privire înroșită și îmbătrânită, care stă nemișcat într-un pat de spital. Fiul său îl vizitează, dar îi este greu să îi exprime sentimentele, așa că începe să cânte un colind. În colind, fiul vorbește despre casa natală, despre frumusețea satului și despre fericirea de a fi alături de tatăl său. El exprimă, de asemenea, dorul său de casă și dorința de a fi alături de familia sa.

Poezia „Colind pentru tată bolnav” transmite un mesaj puternic despre iubirea filială și despre suferința prin care trece un fiu care își vede tatăl bolnav. Autorul subliniază importanța legăturilor de familie și a sentimentelor de dragoste și compasiune, sugerând că acestea pot fi o sursă de vindecare și de putere în momentele dificile ale vieții. Mesajul poeziei este unul de speranță și de luptă pentru a depăși suferința prin intermediul dragostei și al legăturilor strânse cu cei dragi.

În concluzie, poezia „Colind pentru tată bolnav” este o meditație profundă despre dragostea filială și suferința prin care trece un fiu în fața bolii tatălui său. Poezia transmite mesajul puternic că iubirea și afecțiunea pot fi o sursă de vindecare și de putere în momentele dificile ale vieții și subliniază importanța legăturilor de familie și a sentimentelor de dragoste și compasiune.