Colind de mamă și tată de Adrian Păunescu

Un fapt interesant despre poezia „Colind de mamă și tată” de Adrian Păunescu este că aceasta a devenit una dintre cele mai populare poezii de Crăciun din cultura românească. De-a lungul anilor, poezia a fost interpretată de mulți artiști și a devenit un simbol al valorilor familiei și al devotamentului filial. În plus, poezia a fost tradusă în mai multe limbi străine și a fost inclusă în numeroase antologii de poezie.

De asemenea, aceasta a inspirat și alte creații artistice, cum ar fi picturi și ilustrații. Poezia „Colind de mamă și tată” a adus o contribuție importantă la dezvoltarea poeziei românești și la consolidarea poziției lui Adrian Păunescu ca unul dintre cei mai iubiți și apreciați poeți ai epocii sale.

---

Mai deschide, mamă, geamul, mai deschide vechea ușă,
Nu te teme, nu străinii au bătut la poarta ta,
Asta e ninsoare, mamă, să nu crezi că e cenușă,
Au trecut colindătorii, cum treceau și altcândva.

Și s-au speriat, sărmanii, și-au fugit la ei acasă,
C-au văzut că nu e nimeni să le dea și lor răspuns,
Că din hornurile noastre fumul a uitat să iasă,
Că și tata, lângă tine, de o vreme a ajuns.

S-au întunecat ferestre și metalele din linguri,
Nici un câine nu mai latră într-o curte fără gard,
Și mai singură e, astăzi, casa oamenilor singuri,
Și-mprejur mai sunt și case unde focurile ard.

Un colind cu vorbe mute, pentru mamă, pentru tată,
Spus pământului din care parte fac și ei acum,
Dar, deschide, mamă, ușa, lasă viscolul să bată,
Dar, aprinde, tată, focul, să vedem pe hornuri fum.

Calul, mort în alte timpuri, parcă bate din copită,
În pătul, porumb din vremuri putrezește-n strat mărunt,
Nu putem să bem nici apă din fântâna neslăită,
Cei ce nu-și aduc aminte, din pământ, de cei ce sunt.

Scaunele sunt umflate aberant, în casa goală,
Cade varul din perete, fără să fi fost atins,
Cineva, la miezul nopții, nevăzut, din pat se scoală,
Către calul, care nu e, duce apă dinadins.

Tu ești, tată? Tu, ești mamă? Cine iese din odaie?
Cine a mișcat nămeții spre fântână și spre grajd?
Nici un fum, pe casa noastră, de prin hornuri nu se-ndoaie,
Poate mai venim vreodată, poate mai venim la Paști.

Au bătut colindătorii, precum bat mereu la poartă
Și, trăgându-și stâlpii putrezi, poarta a căzut și ea,
Mamă, iartă-mă de toate, tată, uită și mă iartă,
Simt că-n cea mai scurtă vreme casa noastră va cădea.

Ca pe un mormânt al vostru, voi veni și voi privi-o,
N-am luat nimic dintr-însa, e al vostru tot ce-ați strâns,
Au venit colindătorii cu colindul de adio,
Cineva, departe-n vifor, parcă izbucnește-n plâns.

Rezumat extins la poezia Colind de mamă și tată de Adrian Păunescu

Poezia „Colind de mamă și tată” de Adrian Păunescu este o creație poetică profund emoționantă și cu un puternic mesaj de iubire și devoțiune filială.

În prima strofă a poeziei, autorul descrie colindul pe care îl aduce copilul său pentru părinții săi, sugerând că acesta este o manifestare a iubirii și recunoștinței pe care copilul le poartă părinților săi. Prin intermediul metaforelor și a comparațiilor, autorul subliniază frumusețea și importanța acestui moment, sugerând că acest colind este o modalitate prin care copilul își exprimă sentimentele față de părinții săi.

În următoarele strofe, autorul descrie dragostea și devotamentul pe care părinții le poartă copilului lor, subliniind sacrificiile și eforturile pe care aceștia le fac pentru a-l crește și a-l proteja. Prin intermediul metaforelor și a comparațiilor, autorul sugerează că legătura dintre părinți și copil este una puternică și unică, care nu poate fi egalată de nicio altă relație umană.

În final, autorul sugerează că această iubire și devotament trebuie să fie răsplătite cu recunoștință și respect, și că părinții merită să fie cinstiți și iubiți pentru tot ceea ce fac pentru copiii lor. Prin intermediul poeziei, Adrian Păunescu ne îndeamnă să apreciem și să prețuim valorile familiei și să ne exprimăm iubirea și recunoștința față de părinții noștri.

În concluzie, poezia „Colind de mamă și tată” de Adrian Păunescu este o creație poetică profund emoționantă, care celebrează legătura unică dintre părinți și copii, prin intermediul unui limbaj poetic sugestiv și plin de sensibilitate. Poezia ne îndeamnă să apreciem și să prețuim valorile familiei și să ne exprimăm iubirea și recunoștința față de părinții noștri, care ne oferă tot ceea ce au mai bun.