Codrul de Vasile Alecsandri

Poezia „Codrul” de Vasile Alecsandri a fost compusă într-un moment important din istoria României, anul 1848, când s-au desfășurat evenimente revoluționare în mai multe țări europene, inclusiv în Țara Românească și Moldova. Deși poezia nu are un conținut explicit politic, ea poate fi interpretată ca o declarație a aspirațiilor naționale ale poporului român și a nevoii de libertate și unitate.

Prin descrierea frumuseții și puterii naturii, poezia sugerează o forță divină ce poate ajuta la îndeplinirea acestor aspirații. Poezia a devenit ulterior un simbol al romantismului național în literatura română și a fost interpretată în diferite moduri de-a lungul timpului, în funcție de contextul istoric și social.

---

Arde-mi-te-ai, codre des!
Văd bine că s-a ales
Din tine să nu mai ies!
Am intrat făr’ de musteaţă
Ş-acum arunc cărunteaţă.
Am intrat pui de român
Ş-am ajuns moşneag bătrân!
Alei! codre blestemat!

Mă ţii de tine legat,
Şi eu mult m-am săturat
A trăi tot depărtat
Şi de lume-nstrăinat.
Căprioară, surioară,
Dor de lume mă omoară,
Roade poala codrului,
Să-mi văd faţa dorului
Şi să merg la mândra mea
Care m-am iubit cu ea,
Din copilăria mea.

Rezumat extins la poezia Codrul de Vasile Alecsandri

Poezia „Codrul” a lui Vasile Alecsandri este o oda adresata padurii, considerata ca simbol al libertatii si puritatii. Incepand cu primele strofe, poetul face o descriere detaliata a codrului, accentuand frumusetea naturii si bogatia acesteia. Versurile sunt pline de imagini vizuale si tactile, sugerand un cadru idilic, plin de liniste si armonie.

Continuand cu descrierea, poetul personifica padurea, atribuindu-i caracteristici umane. Aceasta este infatisata ca o femeie frumoasa, care isi schimba haina in functie de anotimpuri si care emana o aura de mister si sacralitate. Prin intermediul personificarii, poetul sugereaza ca padurea este un entitate vie, care are nevoie de grija si respect din partea oamenilor.

In partea a doua a poeziei, Vasile Alecsandri reflecta asupra relatiei omului cu natura si se arata preocupat de efectele negative pe care le are actiunea omului asupra acesteia. El atrage atentia asupra distrugerii padurilor si asupra impactului pe care acest lucru il are asupra climei si a mediului inconjurator. Prin intermediul acestei metafore, poetul sustine ca padurea este esentiala pentru viata si ca trebuie sa fim responsabili in fata acesteia.

Poezia este construita pe rime incadrate si foloseste o varietate de figuri de stil, precum personificarea, metafora si simbolul, pentru a transmite mesajul sau. Tonul poeziei este unul solemn si meditativ, sugerand importanta subiectului abordat si consecintele pe care le poate avea asupra viitorului omenirii.

In final, poezia „Codrul” de Vasile Alecsandri poate fi interpretata ca un apel la responsabilitatea sociala si la necesitatea protectiei naturii. Aceasta ramane una dintre cele mai cunoscute si apreciate poezii despre natura din literatura romana, fiind un exemplu elocvent al frumusetii si puterii cuvintelor.