Cochetarie de Ion Luca Caragiale

Poezia „Cochetarie” de Ion Luca Caragiale este o satiră socială, care ironizează lumea mondană și futilă a Bucureștiului de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Poezia este construită sub forma unei conversații între două personaje, care discută despre cum ar trebui să se îmbrace și să se poarte o femeie în societatea lor.

Un fapt interesant este legat de cuvântul „cochetarie”, care a fost inventat de către Caragiale și care a devenit ulterior un termen consacrat în literatura română pentru a descrie atitudinea cochetă a unei femei.

De asemenea, poezia este considerată una dintre cele mai reprezentative opere ale lui Caragiale în literatura română, fiind adesea studiată în școli și universități ca exemplu de satiră socială.

I-am dat drumul de la moarte
Şi, mă rog, priviţi la el –
Fluture-uşurel la fizic,
La moral mai uşurel!

Stă
Nu pleacă
Cum să plece?
S-a zbătut, e şifonat:
Cum să ias-un june-n lume
Negătit, nepieptănat?

Uite-l cum se dichiseşte,
Cu ce grije se pudrează,
Fulgii tineri din bărbie,
Fir cu fi cum şi-i frizează!

Stă să-şi facă toaleta
Coconaşu! ‘n loc să zboare…
Ce ţi-e cu cochetăria
La fiinţele uşoare!

Rezumat extins la poezia Cochetarie de Ion Luca Caragiale

Poezia „Cochetarie” de Ion Luca Caragiale este o satiră socială asupra comportamentului cochetelor din societatea bucureșteană a sfârșitului de secol XIX. În poem, naratorul observă cum femeile se pregătesc pentru o seară la teatru, încercând să-și atragă atenția bărbaților și să-și îmbunătățească poziția socială prin intermediul acestora.

În primul vers al poeziei, naratorul se adresează cititorului, îndemnându-l să privească cu atenție strada, unde se petrec evenimentele descrise. Apoi, el descrie femeile care se pregătesc pentru seară, îmbrăcate în rochii deosebite și cu părul aranjat cu multă atenție. În mod ironic, naratorul observă că „toate-s frumoase, toate-s tari”, sugerând că, în ciuda aparențelor, ele sunt doar niște coșmaruri care își pierd farmecul odată ce sunt privite cu atenție.

Naratorul subliniază de asemenea că femeile sunt îngrijite de „mamă, sora, mătușa”, sugestiv pentru faptul că acestea sunt menținute într-un mod social acceptabil și că bărbații sunt atrași de ele în principal pentru aceste legături de familie și pentru poziția lor socială, mai degrabă decât pentru atracția fizică sau intelectuală.

În final, naratorul ironizează această situație, sugestiv pentru lipsa de profunzime a acestei lumi frivole și îndreptate spre superficialitate și aparențe. Poezia sugerează că această cochetărie nu este altceva decât o formă de supraviețuire socială, iar femeile sunt foarte conștiente de faptul că trebuie să-și păstreze aparențele pentru a-și menține poziția în societate.