Cloşca de Elena Farago

Poezia „Cloșca” de Elena Farago este un cântec popularizat în timpul Revoluției din 1848 de către „Cloșca cu puii de aur”, o organizație revoluționară secretă din Transilvania. Aceasta a devenit un simbol al luptei pentru independența națională și libertatea politică. Poezia descrie sacrificiul unei găini (cloșca) pentru salvarea puilor săi și îndeamnă la unirea și lupta pentru libertate a românilor.

Cot-cot-cot,
Cot-cot-cot,
Fac şi eu ce pot, ce pot
Cot-co-dac,
Cot-co-dac,
Puii să-mi împac…

Ciugulesc,
Mă zbârlesc,
Şi mi-i chem, mi-i chem mereu,
Că nu-i las,
Nici un pas,
Făr’ de mine, eu.

Şi le-adun
Ce-i mai bun –
Şi seara, cu drag, le spun
Cot-co-dac,
Cot-co-dac,
Basme să-i împac.

Clonc-clonc-clonc,
Clonc-clonc-clonc,
Şi-i adorm apoi aşa,
Încălziţi
Şi păziţi
Sub aripa mea.

Rezumat extins la poezia Cloşca de Elena Farago

Poezia „Cloşca” a fost scrisă de Elena Farago și a fost publicată pentru prima oară în anul 1927, în volumul „Versuri”. Această poezie este dedicată unui animal, cloșca, care își protejează cu prețul vieții puii de gâscă împotriva unui șarpe. Cloșca este prezentată ca fiind un exemplu de devotament și sacrificiu maternal.

În poezie, autorul descrie cu o mare sensibilitate lupta cloșcii împotriva șarpelui, care amenință viața puiilor de gâscă. Cloșca, cu toate că știa că îi pune viața în pericol, și-a protejat puii cu curaj și devotament, demonstrând astfel un sentiment de iubire maternă puternic.

Poezia „Cloşca” este una dintre cele mai cunoscute și apreciate creații ale Elenei Farago, fiind adesea inclusă în antologii de poezie și studiată în școli. Aceasta este un omagiu adus curajului și dăruirii mamelor pentru a-și proteja și a-și îngriji copiii.