Ciobanul de Vasile Alecsandri

Un fapt interesant despre poezia „Ciobanul” este că a fost compusă în timp ce Vasile Alecsandri se afla în exil în Italia, unde își petrecea mare parte a timpului într-o vilă înconjurată de livezi și grădini. Se spune că această poezie i-ar fi fost inspirată de peisajele naturale din jurul vilei sale, dar și de tradițiile și obiceiurile moldovenești pe care le purta mereu în suflet.

De asemenea, poezia a fost publicată pentru prima oară în 1856, în revista „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, iar ulterior a fost inclusă în volumul „Doine și Lăcrămioare” al aceluiași autor.

De mic, sărăcuţ de mine,
Crescui tot pe mâini străine.
Sărăcuţ de maica mea!
Mă băgai la cioban slugă,
Îmi dădură caţă, glugă.
Sărăcuţ de maica mea!
Luai oile-n porneală
Să le duc la păşuneală,
Sărăcuţ de maica mea!
Lupii-n goană le luară,
Jumătate le mâncară.
Când văzui în cea din urmă
C-o să rămâi fără turmă,
Plec spre bâlci după tocilă
Cu gândul cam pe teşilă.
Când trecui la crâşmă-n vale,
Crâşmăreasa-mi iese-n cale
Şi mă strigă: Vin’, băiete!
Şi să gust vinul îmi dete.
Vinul bun, ocaua mare,
Băui vinul de gustare.
Băui trei zile de vară,
Strigând scoate mereu, cară.
Cu lăutari şi cu gloată
Băui, nene, turma toată.
Sărăcuţ de maica mea!
Când văzui că după toate
Încă şi dator mă scoate,
O capră ce-mi rămăsese
Şi prin crânguri se dusese
O luai la căutare
Cât e ziulica mare.
Capra-n deal, capra-i în vale,
Nici că vrea să-mi stea în cale.
Azvârlii măciuca-n sete,
Capra peste cap se dete.
Alergai cu-o rugioară
S-o înjunghii sub bărbioară.
Măcelarii alergară,
Carnea îndată-o cumpărară,
Şi pielea ei tăbăcarii
Şi maţele lăutarii.
Iaca veni şi românul
Păgubaşul şi stăpânul,
Mă lega vârtos de coate
Cerând seamă pentru toate,
Sărăcuţ de maica mea!
Ş-aşa, nene, din beţie
Mă trezii în puşcărie!

Rezumat extins la poezia Ciobanul de Vasile Alecsandri

Poezia „Ciobanul” de Vasile Alecsandri este o poezie romantică ce descrie viața unui cioban în mijlocul naturii și a animalelor. În această poezie, autorul redă frumusețea peisajului rural și trăsăturile caracteristice ale vieții simple și pure din zona Moldovei.

Poezia începe cu imaginea unui cioban care își păzește turma de oi pe malul unui râu. În acest peisaj idilic, Alecsandri descrie cum soarele își varsă razele printre crengile copacilor, iar vântul adie ușor. Ciobanul este prezentat ca fiind un bărbat puternic și harnic, a cărui viață este dedicată păstoritului și respectării tradițiilor strămoșești.

De-a lungul poeziei, autorul ilustrează un dialog dintre cioban și turma sa de oi, sugerând astfel o legătură puternică între cioban și natură. Ciobanul se adresează turmei sale cu afecțiune, îi îndeamnă să pască și să se bucure de frumusețea naturii. De asemenea, poezia sugerează și un anumit grad de singurătate și izolare a ciobanului, care se află departe de orașe și de civilizație.

În final, poezia se încheie cu imaginea unui cioban care își îndeamnă turma să se întoarcă în staul, sugerând astfel că viața de cioban se desfășoară într-un ritm natural și în armonie cu natura.

Poezia „Ciobanul” a devenit una dintre cele mai cunoscute poezii ale lui Vasile Alecsandri și este considerată o operă reprezentativă a literaturii românești. Ea a fost inclusă în manualele școlare și este frecvent studiată în școli și universități.