Cine iese ultimul din ţară de Adrian Păunescu

Un fapt interesant despre poezia „Cine iese ultimul din țară” de Adrian Păunescu este că aceasta a fost considerată o poezie subversivă și periculoasă de către autoritățile comuniste din România, care au interzis difuzarea și distribuirea acesteia în spațiul public. Cu toate acestea, poezia a circulat în mod clandestin prin intermediul copiilor și al tinerilor care au fost inspirați de mesajul puternic al autorului.

După Revoluția din decembrie 1989, poezia a devenit un simbol al dorinței de libertate și al luptei pentru drepturile și valorile democrației. Versurile sale au fost cântate de mulți artiști și interpreți și au devenit un imn al mișcării de eliberare din România.

De asemenea, poezia a fost tradusă în mai multe limbi străine și a fost apreciată în întreaga lume pentru mesajul său profund și pentru capacitatea de a inspira oamenii să lupte pentru libertate și democrație. Aceasta a devenit una dintre cele mai cunoscute și apreciate poezii ale lui Adrian Păunescu și a rămas un reper important în literatura română și în istoria contemporană a României.

Sărăcia noastră ne omoară,
De atîta marş ne doare splina,
Cine iese ultimul din ţară
E rugat să stingă şi lumina.
 
Noi mereu le-am suportat pe toate,
Ducă-se dezastrele de-a dura,
Dar de ce, în plină libertate,
Cea mai mare să devină ura?
 
Pluralismul – tuturor ne place,
Chiar dacă îl facem numai unii,
Dar vedem, de-atîta timp încoace,
Pluralismul cinic al minciunii.
 
Sfîntă-i opoziţia pe lume
Şi organic preferăm răspărul,
Dar de ce, în păcăleli şi glume,
Nu se mai distinge adevărul?
 
Mai contează, uneori, şi fapta,
Nu se poate construi cu tînga,
Nu există stînga fără dreapta,
Nu există dreapta fără stînga.
 
Ne vor întreba copiii, mîine,
Morţii vor sări să ne condamne,
Dacă, pentr-un colţ mai bun de pîine,
Ne vom vinde ţara noastră, Doamne.
 
Libertate şi democraţie,
Paşapoarte pentru fiecare,
Dar de milă nimeni nu mai ştie
Şi e vraişte la hotare.
 
Coridor european şi-atîta,
Sub o licitaţie măruntă,
Provocarea, patima si bîta
Şi în curţi, şi-n pieţe se înfruntă.
 
Om la om nici nu mai vrea să creadă,
Om pe om la zid fatal îl scoate,
Singură se scoală o baladă
Şi în zdrenţe circulă pe sate.
 
Fînul necosit se-nvîrtoşează,
Putrezeşte sus, pe crengi, caisa,
În tăcerea-naltă de amiază
Morţii îşi aud ei înşişi zisa.
 
Cale pietruită cu dezastre,
Noapte-ntredeschisă pentru-o oră
Grijulii cu soarta ţării noastre,
Voievozii-a moarte ne imploră.
 
N-avem nici o şansă de izbîndă,
Vom rămîne bieţi orfani pe-aicea,
Dacă, supăraţi pe cei la pîndă,
Am trezit din moarte cicatricea.
 
C-un refren de muzică uşoară,
Într-un fel, ne recunoaştem vina,
Cine iese ultimul din ţară
E rugat să stingă şi lumina.

Rezumat extins la poezia Cine iese ultimul din ţară de Adrian Păunescu

„Cine iese ultimul din țară” este o poezie scrisă de Adrian Păunescu în anul 1989, într-un moment de criză politică și socială în România, cu puțin timp înainte de Revoluția din decembrie.

Poezia începe cu descrierea unei lumi în care oamenii trăiesc în sărăcie și dezolarea, în care natura este distrusă, iar valorile morale și culturale sunt ignorate sau uitate. Autorul subliniază faptul că această lume este condusă de oameni corupți și incompetenți, care își folosesc puterea pentru a-și satisface interesele personale și pentru a controla populația.

În ciuda acestei situații, poezia transmite un mesaj de speranță și încurajare pentru oamenii care doresc să schimbe situația și să lupte pentru o lume mai bună. Autorul subliniază faptul că trebuie să fim curajoși și să ne asumăm responsabilitatea pentru viitorul nostru, să ne unim forțele și să luptăm pentru valorile în care credem.

Poezia se încheie cu un îndemn puternic pentru toți cei care doresc să iasă din această lume dezolantă și să înceapă o nouă viață. Autorul îi încurajează să părăsească țara, dacă este necesar, dar să păstreze mereu în inimă valorile și tradițiile românești.

În concluzie, poezia „Cine iese ultimul din țară” de Adrian Păunescu este o meditație profundă asupra situației politice și sociale din România în anii ’80. Autorul transmite un mesaj puternic de speranță și încurajare pentru toți cei care doresc să lupte pentru o lume mai bună și pentru valorile în care cred. Poezia a devenit un simbol al spiritului de luptător și al dorinței de libertate în perioada pre-revoluționară din România și este apreciată și astăzi pentru mesajul său profund și emoționant.