Poezia „Chira” de Vasile Alecsandri a fost publicată pentru prima dată în anul 1844 și face parte din volumul „Doine și Lăcrimioare”. Această poezie este inspirată dintr-un obicei popular românesc numit „plânsul de dor”, care consta în interpretarea de cântece triste de către femei în momentele de despărțire.
În poezia „Chira”, autorul descrie durerea profundă pe care o simte Chira, o tânără îndrăgostită, atunci când își ia rămas bun de la iubitul ei, care trebuie să plece să-și caute norocul în lume. Poemul este construit în jurul contrastului dintre imaginea idilică a naturii și suferința interioară a personajului principal.
Poezia „Chira” a fost pusă pe muzică de către numeroși compozitori români, devenind astfel una dintre cele mai iubite doine ale folclorului românesc.
La Brăila-n vale
Şapte bolozale
Şi şapte sandale
Descarc la zamboale
Şi-ncarc la stamboale,
Descarc băcălii
Şi-ncarc dimerlii,
Tot de grâu mărunt
Şi de arnăut,
Dar cine descarcă
Şi cine încarcă?
Un arap bogat
Negru şi buzat
Cu solzi mari pe cap,
Ca solzii de crap;
Şi cu buze late,
Roşii şi umflate,
Şi cu ochi holbaţi
Şi cu dinţi smălţaţi.
Dar până descărca
Şi până încărca,
El ce mai făcea?
Tot pe mal şedea
Şi mânca şi bea
Sub verde frunzar
De crengi de stejar.
Iată-o copiliţă,
Cu albă cofiţă;
„Chiro, Chirolină,
Floare din grădină!
Ghelai tu cu mine
Că te-oi purta bine;
Bine te-oi purta
Şi ţi-oi cumpăra
Rochiţă cu zale
Lăsată pe şale,
Rochiţă în bolduri
Lăsată pe şolduri.
Şi paftale mari
De mărgăritare,
Şi paftale mici
Tot de irmilici.”
Chira tot râdea
Şi îi răspundea:
„Alei, Arăpilă,
Alei! măi Buzilă!
Unde s-a aflat
Că s-a împreunat
Corbi cu turturele,
Şerpi cu floricele,
Urşi cu căprioare
Şi nouri cu soare?”
Iară cel arap,
Cu solzi mari pe cap,
Cât o auzea
Se şi repezea,
În braţe-o lua,
În caic intra
Şi se depărta,
Către Sulina.
Iar fraţii Chirei,
Hoţii Brăilei,
Şerpii Dunării,
La mal alergau,
Pe Chira strigau
Şi-not mi se dau,
Şi se cufundau
Şi când se iveau
În caic săreau,
Şi pe cel arap
Îl dau peste cap.
Apoi se-ntorceau
Şi Chirei ziceau:
„Soră ticăloasă!
Soră păcătoasă!
Spune la tustrei
Care moarte vrei?
Moarte luminată
Ori întunecată?”
„Frăţiorii mei!
Vă jur la tustrei,
Jur pe Dumnezeu,
Pe Sufletul meu!
Că-s nevinovată
Ca apa curată.
Ah! drăguţii mei,
Nu-mi fiţi duşmănei,
Nu vă-ntunecaţi
Nu vă încruntaţi,
Că-s o biată fată,
Zău! nevinovată!”
Iar fraţii Chirei,
Hoţii Brăilei,
Şerpii Dunării,
Acasă-o duceau,
Apoi ce făceau?
O legau de-un par,
De-un par de stejar
Şi pe lângă ea
Vreascuri aduceau.
Şi ce mai făceau?
Trupu-i cătrăneau
După ce-l goleau,
Apoi foc îi dau
Ş-astfel o mustrau:
„Soră ticăloasă!
Soră păcătoasă!
Unde s-a aflat
De s-a împreunat,
Corbi cu turturele,
Şerpi cu floricele,
Urşi cu căprioare
Şi nouri cu soare?
Arzi în foc nestins,
De noi trei aprins.
Şi te fă tăciune
Şi te fă cărbune
Cu-arapi de vroieşti
Ca să te iubeşti!”
Focul s-aprindea,
Vreascurile-ardea,
Para se suia,
Chira, vai de ea!
Gemea şi plângea,
Trupul îşi frângea,
Şi amar zicea:
Frăţiorii mei,
Mă rog la tustrei,
Faceţi-vă milă
De-o biată copilă.
Ah! mă doare foarte!
Ah! mă tem de moarte
Fie luminată,
Fie-ntunecată!
Vai ş-amar de mine,
Iată moartea vine,
Vine, se repede
Şi nimeni nu-mi crede!
Măiculiţa mea,
Ce pedeapsă grea!
Focul mă cuprinde,
Carnea mi-o aprinde;
Maică, unde eşti
De mă părăseşti?
Maică, mor ah! mor
Şi la tine zbor!”
Chira tremura,
În foc se lupta,
Şi amar striga;
Apoi lin ofta,
Capul îşi pleca,
Sufletul îşi da!
Iar trupu-i ardea,
Trupu-i se roşea,
Trupu-i se-nnegrea,
Carnea sfârâia,
Oasele trăsnea,
Para pâlpâia,
Fumul se-nvârtea,
Iar când trupul ars
Cenuşă-a rămas,
Fraţii câte trei,
Şerpii Dunării,
Oasele strângeau,
Cenuşă-alegeau
Şi-n vânt o zvârleau:
Şi astfel grăiau:
„Oase păcătoase,
Pulbere de oase!
Mânca-v-ar pământul
Şi v-ar duce vântul
Peste nouă mări,
Peste nouă ţări,
În pustiu golit
Şi nemărginit!”
Rezumat extins la poezia Chira de Vasile Alecsandri
Poezia „Chira” de Vasile Alecsandri este o creație în stil baladesc, în care autorul descrie povestea unei tinere fete, Chira, care îndrăgostită de un tânăr frumos și curajos, pleacă în căutarea acestuia după ce a auzit că a fost răpit și dus de tătari. După multe peripeții și greutăți, Chira reușește să-l salveze pe tânăr și să-l aducă înapoi acasă. Însă, în ciuda eforturilor sale, tânărul este ucis de tătari, iar Chira își pierde mințile și moare din cauza tristeții.
Poezia este împărțită în două părți distincte. Prima parte prezintă plecarea lui Chira în căutarea tânărului, descriindu-se călătoria ei prin pădure, râuri și munți, precum și dificultățile și primejdiile întâmpinate pe parcurs. A doua parte a poeziei se concentrează asupra evenimentelor care urmează salvării tânărului, Chira fiind prezentată într-o stare de tristețe și de disperare după moartea acestuia.
În această poezie, Vasile Alecsandri a reușit să combine aspecte romantice și tragice, creând o poveste puternic emoțională și plină de semnificații profunde despre iubire, sacrificiu și pierdere. De asemenea, poetul a utilizat cu pricepere elemente specifice folclorului românesc, precum motivele naturii, ale tătarilor și ale războiului, pentru a evidenția atât caracterul eroic, cât și vulnerabilitatea personajelor sale.
Informații adiționale despre Vasile Alecsandri
Vezi aici toate lista la toate poeziile lui Vasile Alecsandri pe povesti-online.com. Citeste mai mult despre Vasile Alecsandri pe Wikipedia.
Vasile Alecsandri – poet, prozator și dramaturg ce provine dintr-o familie boierească. Grațios și echilibrat, discret, atent la armonia ansamblului și fin cizelator de imagini surprinse fugitiv în evanescența anotimpurilor (Iarna, Sania, Malul Siretului), sensibil la farmecul naturii adevarate, dar și la sugestiile rafinate ale unui obiect de artă.