Chemare de George Topârceanu

Un fapt interesant despre poezia „Chemare” de George Topârceanu este că aceasta a fost scrisă în 1909 și a făcut parte dintr-un ciclu de poezii numit „Nopți de vară”. Ciclul a fost publicat pentru prima dată în anul 1913 și a fost un succes imediat, fiind considerat unul dintre cele mai bune lucrări ale lui Topârceanu.

De-a lungul anilor, poezia „Chemare” a fost tradusă în multiple limbi străine și a fost inclusă în numeroase antologii de poezie. De asemenea, poezia a fost adaptată pentru diferite forme artistice, cum ar fi teatru, film și muzică.

În lumea muzicală, poezia „Chemare” a fost interpretată de către numeroși artiști români, inclusiv de Maria Tănase și de Sofia Vicoveanca. De asemenea, poezia a fost adaptată pentru diferite genuri muzicale, cum ar fi muzica clasică, muzica populară și muzica rock.

De-a lungul anilor, poezia „Chemare” a rămas una dintre cele mai cunoscute și iubite poezii ale lui Topârceanu, fiind considerată un clasic al literaturii române. Mesajul puternic al poeziei, care subliniază importanța iubirii și a frumuseții în viața umană, a răsunat cu mulți cititori și a devenit o sursă importantă de inspirație pentru mulți artiști și cititori.

---

În zadar te ispiteşte visul vieţii nestatornic!
Nu vezi tu că-n înţelesul strânsului de mână dornic,
Tremură belşugul unei dulci comori nerisipite
De dorinţi, pe care ochii nu le lasă tăinuite?

Din pustiul păcii tale, tresărind fără să vrei,
Ai rămas aşa, uimită, cu privirea-n ochii mei,
Dar un gând străin, deodată, ţi-a înmărmurit avântul —
Şi sfielnicele buze n-au putut şopti cuvântul…

Unde ţi-ai lăsat podoaba sufletului de fecioară,
Ca să tremuri înaintea gândului ce te-nfioară?
Nu vezi tu că fără veste umbra serii te-a cuprins,
Când pe cerul tău văpaia dimineţii nu s-a stins —
Şi comoara ta de visuri vânturile-au risipit-o?…
O, -ţi cunosc povestea toată, parcă însumi am trăit-o.

El ţi-a fost ursit pe viaţă, — dar e-atâta de străin
Şi de inima ta caldă, şi de sufletul senin!
Cum să-i treacă lui prin minte
Să-ţi cuprindă trupul tânăr şi cu vorba să te-alinte?
Şi aşa, nedumerită, stai pe gânduri ziua-ntreagă,
Nici nu-ţi mai aduci aminte de ţi-a zis vrodată: dragă!…

Ci ridică-te şi-ascultă, în a firii dimineaţă,
Glasul cântecului tânăr cum te cheamă la viaţă,
Tremurând te-aşteapt-un suflet să te-alinte şi să-ţi spună
Că nu-i moartă pentru tine taina nopţilor cu lună!
Vin’ din umbra unde floarea tinereţii tale moare,
Inima să ţi-o-ncălzească focul razelor de soare,
Dă-mi-i mie ochii dornici de iubiri necunoscute,
Şi te-oi săruta cum nimeni n-a ştiut să te sărute!
Că de n-am podoabe scumpe, fericit să te slăvesc,
Eu am numai o avere: ştiu să cânt şi să iubesc!

Rezumat extins la poezia Chemare de George Topârceanu

„Chemare” de George Topârceanu este o poezie care tratează tema eternă a iubirii și a dorului, prezentând o lume idealizată în care iubirea și frumusețea naturii coexistă în armonie.

Poezia începe cu o invitație adresată cititorului de a se alătura unei călătorii romantice prin natură, sub un cer senin și plin de stele. Autorul sugerează că această călătorie este o chemare la aventură și la iubire, o invitație la a descoperi frumusețea și profunzimea iubirii într-o lume idealizată.

Pentru a ilustra aceste idei, autorul folosește imagini poetice care evocă frumusețea naturii și a iubirii, precum „cerul adânc”, „luna plină”, „umbra copacilor” și „frunzele tremurânde”. Aceste imagini sugerează o lume mistică și idealizată în care iubirea și natura coexistă într-o armonie perfectă.

În final, autorul sugerează că iubirea este o forță puternică și eternală care ne îndeamnă să explorăm lumea și să trăim viața la intensitate maximă. El subliniază importanța iubirii și a frumuseții în viața umană, sugerând că acestea ne pot oferi ocazia de a descoperi noi înțelesuri și de a ne atinge potențialul uman.

În concluzie, „Chemare” este o poezie plină de sensibilitate și de frumusețe care explorează temele eternale ale iubirii și a frumuseții naturii. Autorul folosește imagini poetice și o limbă poetică delicată pentru a crea o lume idealizată în care iubirea și natura se unesc în armonie. Poezia reprezintă o chemare la aventură și la iubire și sugerează importanța de a trăi viața la intensitate maximă.