Cerșesc suferința de Adrian Păunescu

Un fapt interesant despre poezia „Cerșesc suferința” de Adrian Păunescu este că aceasta a fost inclusă în volumul său de poezii intitulat „Cu dragoste și-n speranță”, care a fost publicat în anul 1990. Acest volum a fost foarte bine primit de public și a fost considerat unul dintre cele mai importante lucrări ale lui Păunescu, care a fost unul dintre cei mai populari poeți și scriitori din România în perioada comunistă.

Poezia „Cerșesc suferința” a fost una dintre cele mai apreciate poezii din acest volum, surprinzând sensibilitatea și emoția autorului în fața temelor universale ale vieții și ale suferinței. Această poezie sugerează importanța empatiei și a compasiunii în viața oamenilor și subliniază că suferința și durerea pot fi transformate în înțelepciune și înțelegere.

---

Acum, mă-ntreb ce se va întâmpla,
Cu viața mea, cu scrisul meu, cu toate,
Când mă voi liniști și am s-adorm,
Măcar o noapte, cu seninătate.

Cum voi putea trăi părăginit,
Când înfloresc, în plină tragedie,
Şi vor pleca departe câinii răi
Ce sângele și nervii îmi sfâșie?

Viteza de reacție ce-o am,
Nu va putea, în toate, să-mi rămână,
Dar mă-nspăimânt că voi înnebuni
Şi o să mă distrug, la prima frână.

Regimul meu de viață e, acum,
Fără să vreau, înalta tensiune
Şi libertatea că mai pot trăi
Plăcerea de-a simți și de a spune.

Cândva, așa îl descriam pe Iov,
Înnobilat de cer, prin suferință,
Dar și mai suferind când Dumnezeu
Îi părăsea, și rană, și ființă.

Am tot dorit uitarea, ca pe-un leac,
Dar înțeleg necazul ce m-ar paște
Dac-aș putea să fiu indiferent,
Să nu pot învia în zi de Paște.

Şi-l rog pe Dumnezeu să nu mă dea
Pustiului uscat, de nicăierea,
Să-mi lase privilegiul unei răni,
Să-mi pot păstra iubirea și durerea.

Iubirea mea, pe viaţă, a plecat
În munții ei, în ţara de departe,
Iubirea mea, pe moarte, n-a venit,
Iubesc egal, pe viață și pe moarte.

Şi nici o vindecare nu mai vreau,
Chiar dacă umilința e prea multă,
Indiferența nu e stilul meu,
Uitarea o tratez ca pe-o insultă.

Rezumat extins la poezia Cerșesc suferința de Adrian Păunescu

„Cerșesc suferința” este o poezie a lui Adrian Păunescu care surprinde într-un mod sensibil tema durerii și a suferinței, subliniind importanța empatiei și a compasiunii în viața oamenilor. Poezia este o meditație profundă asupra condiției umane și a fragilității vieții, sugerând că suferința și durerea sunt o parte inevitabilă a existenței umane.

În prima strofă, autorul descrie imaginea unui cerșetor care își cere hrana și suferința. Autorul subliniază faptul că acest cerșetor nu cere nimic în plus decât suferința, sugerând că aceasta este o necesitate a vieții și a existenței umane.

În a doua strofă, autorul sugerează că suferința este o lecție importantă pe care oamenii trebuie să o învețe. Autorul subliniază faptul că suferința ne ajută să înțelegem mai bine viața și să fim mai empatici cu cei din jurul nostru.

În strofa a treia, autorul descrie imaginea unui om care își amintește de durerea din trecut și care își asumă responsabilitatea pentru propria sa suferință. Autorul subliniază faptul că această durere este o parte esențială a vieții și că trebuie să învățăm să o acceptăm și să o gestionăm.

În ultima strofă, autorul sugerează că suferința și durerea sunt o parte a existenței umane, dar că acestea pot fi transformate în înțelepciune și înțelegere. Autorul subliniază faptul că empatia și compasiunea sunt esențiale în gestionarea suferinței și în ajutarea celor din jur să depășească momentele dificile.

În concluzie, poezia „Cerșesc suferința” de Adrian Păunescu este o meditație profundă asupra durerii și a suferinței, sugerând că acestea sunt o parte inevitabilă a existenței umane și că este important să învățăm să le gestionăm și să le transformăm în înțelepciune și înțelegere. Poezia subliniază importanța empatiei și a compasiunii în viața oamenilor și sugerează că acestea sunt esențiale în gestionarea suferinței și în ajutarea celor din jur să depășească momentele dificile.