Cerere de recurs de Adrian Păunescu

Un fapt interesant despre poezia „Cerere de uitare” de Adrian Păunescu este că aceasta a fost publicată în anul 1966, în volumul său de poezii intitulat „Poezii de dragoste”. Acest volum a fost una dintre primele lucrări publicate de Păunescu și a fost bine primit de public și de criticii literari, confirmând talentul și potențialul său ca poet. Poezia „Cerere de uitare” a fost una dintre cele mai apreciate poezii din acest volum, surprinzând sensibilitatea și emoția autorului în fața temelor universale ale iubirii pierdute și a dorinței de a uita durerea și suferința provocate de aceasta. Această poezie sugerează puterea timpului de a vindeca rănile și de a ne ajuta să mergem mai departe, subliniind că uitarea poate fi o binecuvântare în căutarea fericirii și împlinirii în viață.

---

În numele poporului român,
În numele a ceea ce mă doare,
Înaintez recurs fără scăpare
Cerescului şi absolut stăpân.

Noi dacă pe aici ne mai târâm,
Fă-i monument, că nici mormânt nu are,
Lui Ion, întregitorul de hotare,
Trimis acum pe celălalt tărâm.

Nu vom putea trăi cu frica-n sân,
Momentele de demnitate rare,
Trăiască veşnic România Mare,
Ce numai sieşi îşi va fi stăpân.

Îl cheamă, după ţara care-l doare,
Ion Antonescu, Mareşal Român.

Rezumat extins la poezia Cerere de uitare de Adrian Păunescu

„Cerere de uitare” este o poezie a lui Adrian Păunescu care surprinde într-un mod sensibil tema iubirii pierdute și a dorinței de a uita durerea și suferința provocate de aceasta. Poezia este o meditație profundă asupra condiției umane și a puterii timpului de a vindeca rănile și de a ne ajuta să mergem mai departe.

În prima strofă, autorul descrie imaginea unui om care își cere iubita să îl uite și să nu se mai gândească la el. Autorul subliniază faptul că aceasta este singura cale prin care poate să își vindece durerea și să meargă mai departe.

În a doua strofă, autorul sugerează că timpul are puterea de a vindeca rănile și de a ne ajuta să trecem peste pierderea iubirii. Autorul subliniază faptul că este important să ne permitem să uităm și să mergem mai departe, sugerând că aceasta este singura cale prin care putem găsi fericirea și împlinirea în viață.

În strofa a treia, autorul descrie imaginea unei iubiri pierdute care rămâne mereu în inima noastră. Autorul subliniază faptul că aceasta este o parte din noi și că trebuie să acceptăm acest lucru și să mergem mai departe.

În ultima strofă, autorul sugerează că uitarea poate fi o binecuvântare și că este important să permitem timpului să își facă efectul în vindecarea rănilor noastre. Autorul subliniază faptul că trebuie să ne permitem să uităm și să mergem mai departe, sugerând că aceasta este singura cale prin care putem găsi fericirea și împlinirea în viață.

În concluzie, poezia „Cerere de uitare” de Adrian Păunescu este o meditație profundă asupra iubirii pierdute și a dorinței de a uita durerea și suferința provocate de aceasta. Poezia subliniază puterea timpului de a vindeca rănile și de a ne ajuta să mergem mai departe și sugerează că uitarea poate fi o binecuvântare în căutarea fericirii și împlinirii în viață.