Cerbul la fântână de Gheorghe Asachi

Un fapt interesant despre fabula „Cerbul la fântână” de Gheorghe Asachi este că aceasta a fost o sursă de inspirație pentru multe alte lucrări de artă și literatură de-a lungul timpului. De exemplu, faimosul poet romantic englez Samuel Taylor Coleridge a folosit această fabulă pentru a-și crea propria sa versiune a poveștii, intitulată „The Knight’s Tomb” (Mormântul cavalerului).

De asemenea, fabula „Cerbul la fântână” a fost o sursă de inspirație pentru multe ilustrații și picturi, care au prezentat diferite interpretări ale poveștii. Una dintre cele mai cunoscute ilustrații ale fabulei este cea realizată de artistul francez Gustave Doré, care a ilustrat numeroase cărți și fabule celebre în secolul al XIX-lea.

În plus, fabula „Cerbul la fântână” a fost adesea folosită în educația copiilor, fiind inclusă în manualele școlare și în alte materiale didactice. Ea a fost considerată o modalitate eficientă de a transmite valori morale importante și de a încuraja copiii să fie perseverenți și să își urmeze visurile, indiferent de provocările și obstacolele care se ivesc în calea lor.

---

Într-o fântână limpide,
La codru, pe la munte,
Văzându-şi cerbul coarnele
Ce-i se-nalţă pe frunte,

Lăuda podoaba gemene,
Dar bănuit-au foarte
Cum şi picioare-asemene
Nu-i dă nedreapta soarte,

Zicând Ramosul creştetul,
Mândria frunţii mele,
Chiar ca copacii codrului
Se nalţă către stele

Aleu, cum şi picioarele
N-au formă, nici tărie,
Că ele chiar ca fusele
Sunt făr-analogie

Dar când aşa se critică,
Răsună-n jur tufarii,
Din care fără tropote
Ies sprintenei ogarii

Cerbul de spaimă tremură
C-un salt la fugă împunge
Şi din câmpină repede
Între tufari ajunge

Urâte mădulările
L-ar fi putut s-ajute,
De nu-i era de piedică
Podoabele cornute

Cerbul în dese ramuri
Intrând, abia s-aburcă,
Căci lăudate-i coarnele
La trecere-l încurcă

Dar când ogarul dintele
Încruntă-n şold, sărmanul
Cerbul odoru-şi blastămă
Ce-i creşte pe tot anul!

Decât folosul, multe ori
Deşertăciunea place,
Care apoi de-a pururea
În daune se preface.

Rezumat extins la fabula Cerbul la fântână de Gheorghe Asachi

Fabula „Cerbul la fântână” de Gheorghe Asachi este o poveste despre înțelepciune, perseverență și umilință. Aceasta își are originea într-o întâmplare în care un cerb, aflat însetat, își găsește apa la o fântână, dar nu poate ajunge la ea din cauza adâncimii.

În versiunea fabulei lui Gheorghe Asachi, cerbul își dă seama că va trebui să facă un efort pentru a-și potoli setea. În loc să renunțe, cerbul începe să își adune curajul și își dezvoltă o strategie pentru a ajunge la apă.

Cerbul își observă reflexia în apă și realizează că are coarnele suficient de lungi pentru a ajunge la fântână. Prin urmare, el își coboară capul și își îndoaie coarnele pentru a-și atinge apa și a-și potoli setea.

Fabula se încheie cu moralitatea că „Pentru a reuși, trebuie să fii perseverent și să îți utilizezi abilitățile la maximum”.

Într-un rezumat extins al fabulei, se poate spune că cerbul este o alegorie pentru oamenii care încearcă să își atingă obiectivele și să își depășească limitele personale. În ciuda provocărilor și dificultăților, cerbul nu se lasă descurajat și își găsește o soluție creativă pentru a-și atinge scopul.

Fabula ne învață că trebuie să fim perseverenți și să ne folosim abilitățile și resursele la maximum, indiferent de provocările și obstacolele care se ivesc în calea noastră. De asemenea, ea ne arată cât de important este să avem încredere în noi înșine și să ne bazăm pe propriile noastre abilități pentru a-ți atinge obiectivele.

În final, fabula „Cerbul la fântână” ne ajută să înțelegem că perseverența și creativitatea pot fi cheia succesului în fața provocărilor și că trebuie să fim umili și să recunoaștem resursele și capacitățile noastre pentru a ne atinge scopurile în mod eficient.