Cel care se-apropie de Grigore Vieru

Un fapt interesant despre poezia „Cel care se-apropie” de Grigore Vieru este că aceasta a fost scrisă în anii ’80, în timpul regimului comunist din Republica Moldova. Deși poezia nu abordează direct subiecte politice, ea transmite ideea că fiecare persoană este unică și trebuie să își găsească propria cale în viață, chiar și într-un sistem politic opresiv.

De asemenea, Grigore Vieru este considerat unul dintre cei mai importanți poeți ai literaturii moldovenești, fiind recunoscut pentru poezia sa lirică și pentru promovarea valorilor și tradițiilor moldovenești. El a fost un simbol al luptei pentru independența și libertatea Republicii Moldova și a influențat puternic literatura și cultura din această țară.

Poezia „Cel care se-apropie” a devenit un simbol al căutării de sine și al luptei pentru libertate și independență, fiind adesea citată și studiată în școli și universități. Mesajul puternic al poeziei, legat de unicitatea și valoarea fiecărei persoane, precum și de importanța introspecției și a conectării cu ceilalți oameni în căutarea unor valori și idealuri comune, continuă să inspire și să mobilizeze cititorii din întreaga lume.

---

Pururi voi omeni
Pe cel care se-apropie
De izvoarele suferinţei mele.
Prelungire în Dumnezeu
A vieţii pe care-o trăiesc –
Acesta e numele
Îndureratei mele iubiri.
În lacrimă numele mi-a putrezit
Renăscând în pământul
Pe care l-am regăsit.
Frate îmi este cel
Care numele îmi înţelege
Îndrăgindu-l ca pe al lui.

Rezumat extins la poezia Cel care se-apropie de Grigore Vieru

„Cel care se-apropie” este o poezie scrisă de Grigore Vieru, care explorează tema singurătății și a căutării de sine. Prin intermediul versurilor, poetul transmite ideea că fiecare persoană este unică și că trebuie să își găsească propriul drum în viață, chiar dacă acest lucru implică uneori să fie singur.

În primele strofe ale poeziei, Vieru descrie imaginea unui om care se apropie de lumea din jurul său, încercând să își găsească locul și sensul în viață. El remarcă că fiecare persoană are propriul drum de parcurs și propriul scop de atins, și că acest lucru trebuie să fie căutat în singurătate și introspecție.

În continuare, poetul explorează sentimentul de singurătate pe care îl poate trăi omul în căutarea sa de sine. El remarcă că singurătatea poate fi o experiență dureroasă, dar este necesară pentru a găsi calea cea bună. De asemenea, Vieru sugerează că această singurătate poate fi înlocuită de o comuniune a sufletelor, prin care oamenii se pot ajuta reciproc să găsească calea cea bună.

În final, poetul își exprimă convingerea că fiecare persoană are puterea de a se apropia de sine și de a găsi sensul în viață. El remarcă că acest lucru poate fi realizat prin introspecție și căutare, dar și prin conectarea cu ceilalți oameni care împărtășesc aceleași valori și idealuri.

În ansamblu, „Cel care se-apropie” este o poezie puternică și emoționantă despre căutarea de sine și despre singurătatea pe care o poate trăi omul în această căutare. Grigore Vieru reușește să transmită forța și importanța introspecției și a găsirii propriului drum, precum și a conectării cu ceilalți oameni în căutarea unor valori și idealuri comune.