Una dintre caracteristicile interesante ale acestei fabule „Cei doi catâri” este faptul că La Fontaine a folosit două animale care sunt considerate a fi foarte diferite și antagoniste: câinele și pisica. În loc să se lupte, însă, cei doi ajung să colaboreze și să se ajute unul pe altul pentru a-și îndeplini obiectivele. Această morală a colaborării și solidarității între indivizi cu interese comune este una importantă și valabilă și în lumea umană.
De asemenea, fabula subliniază importanța planificării și a organizării în atingerea obiectivelor. Cei doi catâri își fac un plan bine pus la punct și își împart sarcinile pentru a fi cât mai eficienți în ceea ce trebuie să facă.
Doi catâri pe-o cale:
Unu-ovăz purtând,
Celălalt, cu banii taxelor pe sare.
Tare mândru-acesta de ce-avea-n spinare,
O altă povară n-ar fi vrut nicicând.
Cu un pas semeţ călcând,
Tot suna din clopoţel; –
Vine-o ceată de duşmani,
Să-i ia sarcina de bani,
Se reped asupra lui,
Şi-l lovesc în chip şi fel,
Trag de frâu, pe loc îl ţin,
Pentru el scăpare nu-i
Şi lovit se zbate-n chin.
– Asta e – atunci a zis –
Ceea ce mi s-a promis?
Semenul ce-n urmă vine
Scapă de răufăcător,
Iar eu zac aici şi mor.
Celălalt catâr i-a spus:
– Nu e totdeauna bine
Să ai treburi prea înalte.
Dacă-ndeplineai la moară
Rosturi ca şi mine-ncalte,
N-ai fi fost acum răpus.
Rezumat extins la fabula Cei doi catâri de La Fontaine
Fabula „Cei doi catâri” de La Fontaine își are originea într-o poveste populară franceză. Această fabulă prezintă o lecție despre cum oamenii trebuie să fie mulțumiți cu ceea ce au și să nu fie geloși pe cei din jurul lor.
În fabulă, doi catâri trăiesc într-un cămin împreună, unul cu blana albă și altul cu blana neagră. Câtă vreme își primeau porțiile egale de mâncare, cei doi trăiau în pace și armonie. Dar când unul dintre ei primește o bucată mai mare de brânză decât celălalt, începe o luptă între cei doi. În final, niciunul dintre ei nu mai are brânză, iar amândoi se află într-o situație proastă.
Învățătura din această fabulă este că invidia și gelozia pot duce la distrugere, iar mulțumirea și recunoștința pentru ceea ce avem ne pot ajuta să fim fericiți.
De asemenea, fabula poate fi interpretată și ca o critică a inegalității sociale, care poate duce la invidie și resentimente între oameni.
Informatii aditionale Jean de la Fontain
Jean de La Fontaine a fost un poet, dramaturg și prozator francez, membru al Academiei Franceze. A rămas cunoscut în istoria literaturii îndeosebi pentru fabulele sale.
Prin intermediul fabulelor, La Fontaine a criticat moravurile sociale din Franța în timpul absolutismului și a demascat cu mult umor și vervă viciile claselor dominante necruțându-l nici pe rege și nici pe curtenii săi, ca în „Greierele și furnica”, „Corbul și vulpea”, „Lupul și mielul” etc. Eroii din fabulele sale, care aparțin lumii animaliere și regnului vegetal, personificând tipuri și caractere, reprezintă diferite aspecte ale vieții sociale din Franța acelui timp.
