Ceasul rău de Vasile Alecsandri

Un fapt interesant despre poezia „Ceasul rău” de Vasile Alecsandri este că aceasta a fost inspirată de o piesă de teatru a lui Victor Hugo, intitulată „Le roi s’amuse” (Regele se distrează). Alecsandri a fost impresionat de tema timpului prezentă în piesa lui Hugo și a folosit această temă pentru a crea poezia sa.

De asemenea, poezia „Ceasul rău” a fost publicată pentru prima dată în anul 1863 în revista „Convorbiri literare”, fiind apreciată de criticii literari ai vremii pentru forța sa lirică și pentru profunzimea meditației asupra timpului și a vieții.

Poezia a fost adaptată în mai multe variante muzicale și a devenit o sursă de inspirație pentru mulți alți poeți români, dar și pentru compozitori și interpreți de muzică populară. De exemplu, cântăreața de muzică populară Maria Tănase a interpretat o variantă muzicală a poeziei „Ceasul rău” în anul 1954.

---

Pe cel deal, pe coaste,
Trece-o mândră oaste,
Oaste de români!
Toţi voinici de frunte
Care merg să-nfrunte
Oarde de păgâni.
 
Iar pe-o culme verde
Ce-ntre munţi se pierde
Stau de mi-i privesc
Două surioare,
Albe lăcrimioare,
Care mi-i jelesc:
 
Vezi tu, surioară,
Oastea se coboară
Colo pe costiş,
Vezi-o cum pătrunde
Pe rând şi s-ascunde
Colo-n stejăriş.
 
Vai! nu se mai vede!
Cine, cine-a crede
Grija ce duc eu,
Oastea că-i purtată
De bătrânul tată
Şi de dragul meu?
 
Ei se duc în vale
Unde ţara-n jale
Geme cu amar,
Căci au intrat iară
Sabia în ţară,
Paloş de tătar.
 
De pe munţi în poale,
Cu armele goale,
Ei mi se cobor,
Şi prin cea urdie,
Dragă, o să fie
Mare, mult omor!
 
Căci tata bătrânul
Nu cruţă păgânul
Când se aruncă-n foc.
El e român tare,
Ca Ştefan cel Mare,
Şi om cu noroc.
 
Pentru el n-am teamă…
Dar îmi fac de seamă
Când stau de gândesc
La dragul Lisandru,
Că-i un copilandru,
Şi mult îl iubesc!
 
El n-a vânat încă
Decât şoimi de stâncă,
Cerbi cu coarne mari;
Şi acu-ntâia oară
Face, surioară,
Goană de tătari.
 
Ş-aşa mult mi-e frică
Ş-inima mi se strică
Când gândesc la el,
Că mult, mult îi place
Vitejii a face,
Scumpul tinerel!
 
Taci, biată copilă!
Nu-i plânge de milă
Iubitului tău,
Căci ferească sfântul
Să-ţi fie cuvântul
Zis într-un ceas rău!
 
Hai la mănăstire
Ca să dăm de ştire
Pustnicului sfânt
Să ardă tămâie
Ca să nu rămână
Tătar pe pământ.
 
Oastea-nvingătoare
A stins de la soare
Aprigul duşman:
Ea se întoarce-n munte
Având chiar în frunte
Vechiu-i căpitan.
 
Iar sărmana fată
În zadar, vai! cată
Pe iubitul său!
El în foc căzuse,
După ce făcuse
Vitejii de zmeu!
 
Din bătrâni se spune
Că sunt ceasuri bune
Şi că rele sânt.
Vai de-acei ş-acele
Care-n ceasuri rele
Zic vreun cuvânt!

Rezumat extins la poezia Ceasul rău de Vasile Alecsandri

Poezia „Ceasul rău” de Vasile Alecsandri este o meditație asupra trecerii timpului și asupra efemerității vieții umane. În această poezie, autorul personifică timpul sub forma unui ceas care bate neîncetat, simbolizând astfel trecerea inexorabilă a timpului. Poezia începe cu o descriere poetică a ceasului rău care bate, sugerând astfel că fiecare bătaie a ceasului aduce o schimbare, o pierdere sau o moarte.

Alecsandri continuă prin a descrie impactul ceasului asupra naturii, sugerând că acesta aduce un aer rece și înțepător, precum și un sentiment de neliniște și de teamă. El sugerează că timpul poate fi văzut ca o forță puternică care poate afecta totul în jurul său, inclusiv oamenii și natura.

În partea a doua a poeziei, autorul descrie impactul ceasului rău asupra vieții umane. El sugerează că timpul poate fi văzut ca un inamic care ne fură tinerțea și ne distruge viața. El descrie cum oamenii își pierd vigoarea și tineretea odată cu trecerea timpului și cum își dau seama prea târziu că timpul a trecut și că au pierdut totul.

Poezia „Ceasul rău” de Vasile Alecsandri poate fi interpretată ca o meditație asupra efemerității vieții umane și asupra trecerii timpului. De asemenea, poezia sugerează că timpul poate fi văzut ca un inamic sau ca un prieten, în funcție de cum este perceput de fiecare individ. Aceasta subliniază astfel importanța de a trăi în prezent și de a profita de fiecare moment al vieții.

În concluzie, poezia „Ceasul rău” de Vasile Alecsandri este o creație literară impresionantă care meditează asupra efemerității vieții umane și a trecerii timpului. Poezia sugerează că timpul este o forță puternică care poate afecta totul în jurul său și că trebuie să învățăm să ne adaptăm și să trăim în prezent. Poezia reprezintă o meditație profundă asupra vieții și a timpului și poate fi o sursă de inspirație și înțelegere pentru cititorii săi.