Ce frumoasă eşti de Adrian Păunescu

Un fapt interesant despre poezia „Ce frumoasă ești” de Adrian Păunescu este că aceasta a fost scrisă în timpul anilor ’70, în perioada de aur a poeziei românești. Poezia este reprezentativă pentru stilul romantic și senzual al poeților din acea perioadă, care se concentrau pe subiecte precum iubirea, natura și frumusețea.

În plus, poezia a fost compusă într-o perioadă în care societatea românească era marcată de presiunea politicii comuniste și de cenzura impusă de regimul comunist, care restricționa libertatea de exprimare și creație a artiștilor. Prin urmare, poezia lui Păunescu, care exprimă în mod direct și sincer admirația și iubirea față de o persoană, a fost o încălcare a normelor impuse de regimul comunist și a reprezentat o formă de rebeliune culturală.

---

Ce frumoasă eşti în prag de iarnă,
Ninge disperat asupra ta,
Cerul peste tine se răstoarnă,
Ţurţurii în plete vor suna.
 
Hai să fim doi oameni de zăpadă
Ridicaţi de braţe de copii,
Care-n frig şi ger mai ştiu să creadă
Că se pot iubi, se pot iubi.
 
Ce frumoasă eşti în prag de vară,
Când miroşi a mere ce se coc,
Cerul în fiinţa ta coboară
Trupul meu din trupul tău ia foc.
 
Focurile noastre se cunună,
Focurile noastre se-nţeleg,
Suntem baza lumii împreună
Suntem vara focului întreg.
 
Ce frumoasă eşti în prag de toamnă,
Ca o zi egală între nopţi,
Când iubirea noastră te condamnă
Să ai soarta strugurilor copţi.
 
Să înveţi, iubito, să te bucuri
Că ţi-am dat din jertfă un destin,
Şi că via asurzând de struguri,
Va trăi definitiv în vin.
 
Ce frumoasă eşti în primăvară,
Cea mai minunată-ntre femei,
Iezii pasc năframa ta uşoară,
Tu, cu muguri, bluza ţi-o închei.
 
Sigilat de taine nepătrunse
Cerul bate drumul tău îngust,
Trupul tău de muguri şi de frunze
De la cine să învăţ să-l gust?

Rezumat extins la poezia Ce frumoasă eşti de Adrian Păunescu

Poezia „Ce frumoasă ești” de Adrian Păunescu este o poezie de dragoste care exprimă admirația și iubirea autorului față de persoana iubită. Poezia este scrisă cu un ton romantic și senzual, iar imagini artistice vivid descrise de autor reprezintă un elogiu la adresa frumuseții și atractivității persoanei iubite.

În prima strofă, autorul începe poezia cu o întrebare retorică, „Ce frumoasă ești?”, sugerând că frumusețea persoanei iubite este extraordinară și uimitoare. El face o serie de comparații poetice pentru a-și exprima admirația, comparând persoana iubită cu natura, cu stelele și cu alți termeni poetici.

În a doua strofă, autorul descrie calitățile interioare ale persoanei iubite, sugerând că ea este o persoană cu o inimă frumoasă și o fire bună. El își exprimă dorința de a fi mereu lângă ea și de a trăi cu ea o viață plină de iubire și fericire.

În a treia strofă, autorul se referă la senzualitatea și frumusețea corpului persoanei iubite. El folosește comparații și imagini poetice pentru a descrie frumusețea fizică a persoanei iubite, sugerând că ea este un izvor de frumusețe și de dorință.

În ultima strofă, autorul concluzionează poezia exprimându-și iubirea și dorința de a fi împreună cu persoana iubită. El sugerează că frumusețea ei îl face să se simtă fericit și împlinit, și își exprimă dorința de a trăi împreună cu ea pentru totdeauna.

În concluzie, poezia „Ce frumoasă ești” de Adrian Păunescu este o poezie de dragoste plină de admirație și senzualitate. Autorul descrie frumusețea și atractivitatea persoanei iubite, sugerând că ea este o sursă de inspirație și fericire pentru el. Poezia sugerează că iubirea este o forță puternică care poate transforma viața și aduce fericire și împlinire.