Ce faci la ora când mi-e dor de tine de Adrian Păunescu

Poezia „Ce faci la ora când mi-e dor de tine” de Adrian Păunescu a fost scrisă în anul 1974 și face parte din volumul „Spre ţărmuri înalte”, fiind una dintre cele mai cunoscute poezii de dragoste ale autorului. Poezia este o meditație lirică asupra dorului de iubire, prezentând o serie de întrebări retorice adresate persoanei iubite.

Ce faci la ora când mi-e dor de tine
și niciun fel de răni nu te opresc
să-mi reconstitui trupul din ruine
și să-mi refaci tot viciul omenesc?

Mi-e teamă de o vârstă fără milă
când am să cad la pragul tău, înfrânt,
și-ai să-mi dedici tandrețea ta umilă
să mă mai scol nebun de la pământ.

Nu știu ce faci, când eu îți caut gura
cu nebunia de soldat bătrân
ce-și vindecă în cer harababura
și-mi dai motiv în viață să rămân.

Ce faci, adolescentă numai noapte?
Din jaful care n-are nici un rost,
te recompun cu gust de mere coapte
și nici nu știu, de fapt, ce fruct ai fost.

Eu te iubesc cu lipsa de rușine
a unei făr’delegi cu chipul tău
și-atât cât te blestem, îmi este bine,
și-atunci când nu te simt, îmi este rău.

Ce faci la ora când mi-e dor de ține?
Iubirea mea, orgoliul meu e frânt,
te gust pe nesimțite și mi-e bine
și te găsesc intrată în pământ.

Eu simt că mor păzindu-te de toate
și n-am să mai rezist măcar un ceas
să te culeg din tot ce nu se poate
și să mă-nchin la tot ce mi-a rămas.

Rezumat extins la poezia Ce faci la ora când mi-e dor de tine de Adrian Păunescu

Poezia „Ce faci la ora când mi-e dor de tine” a fost scrisă de Adrian Păunescu și publicată pentru prima dată în volumul „La Porțile Raiului”.

În poezie, autorul își exprimă dorul față de persoana iubită și încearcă să îi imagineze activitățile din momentul în care el îi lipsește. El își imaginează că ea plânge și se simte singură, dar încearcă să găsească alinarea în gândul că poate îi lipsește și ei la fel de mult.

Poezia este scrisă într-un stil simplu, cu un ritm ușor și cu un limbaj accesibil, fiind ușor de înțeles și de identificat cu sentimentele exprimate.

Una dintre temele principale ale poeziei este dorul, iar prin intermediul acesteia autorul transmite ideea că iubirea poate fi dureroasă și poate provoca suferință atunci când cei doi iubiți sunt separați. De asemenea, poezia sugerează și faptul că iubirea poate fi o forță puternică care poate uni oamenii chiar și atunci când aceștia sunt despărțiți de distanță sau alte circumstanțe.