Poveste, poveste – da eu nu-s de pe când poveştile – eu sunt de mai încoace, da m-am dus într-o zi la soacră-mea ş’am găsit un sac de poveşti, şi venind a casă l-am scăpat jos şi s-o…
Category
Arăt: 81 - 90 din 143 REZULTATE
Povesti
Sute de povesti in Romana. Poveștile românești sunt o parte importantă a tradiției și culturii poporului român. Acestea au fost transmise oral de-a lungul secolelor, iar multe dintre ele au fost adunate și scrise pentru a fi păstrate pentru generațiile viitoare.
Multe dintre povesti au elemente fantastice și magice, iar personajele principale sunt deseori eroi și prinți care se confruntă cu diverse obstacole și încercări. Aceste povești sunt, de asemenea, adesea asociate cu evenimente importante din istoria și cultura românească.
Printre cele mai cunoscute povești românești se numără „Meșterul Manole”, „Prâslea cel voinic și merele de aur”, „Harap Alb” și „Făt-Frumos cu părul de aur”. Aceste povești sunt considerate a fi importante nu doar pentru divertisment, ci și pentru educație și învățăminte morale.
Pe lângă poveștile tradiționale, literatura română modernă a adus și propriile sale povești pentru copii. Scriitorii precum Ion Creangă, Petre Ispirescu și George Coșbuc au creat povești noi și au adus un nou val de popularitate pentru acest gen literar în secolul al XIX-lea.
În prezent, poveștile românești continuă să fie o parte importantă a educației și culturii pentru copiii români. Ele sunt, de asemenea, adesea folosite pentru a ilustra valorile și tradițiile românești în cadrul festivalurilor și evenimentelor culturale.
În concluzie, poveștile românești reprezintă o parte importantă a culturii și tradiției poporului român, cu o istorie bogată și variată. Acestea continuă să inspire și să educe generațiile viitoare, fiind considerate unul dintre cele mai prețioase comorile ale culturii românești.
Călin-Nebunul de Mihai Eminescu
Era odat-un împărat ş-avea trei fete şi erau aşa de frumoase, de la soare te puteai uita, da la dânsele ba. Acu, cele două erau cum erau, da cea mijlocie nici se mai povesteşte frumuseţea ei.
Borta-vântului de Mihai Eminescu
Era un om sărac – sărac, ş-avea o mulţime de copii. Acu era – în vremea foametei şi el a muncit v-o săptămână pe un căuş de grăunţe. Acu s-a dus la râşniţă cu dânsele. După ce le-o râşnit, a ieşit afară cu căuşul cu făină şi s-a pornit o furtună mare şi i-a luat toată făina din căuş. Da el straşnic s-o mâniat. „Nu mă las eu aşa cu una cu două”
Fetiţa cu chibrituri de Hans Christian Andersen
Era un ger grozav; ningea şi începuse a înnopta: era ajunul Anului Nou. Pe frigul acela şi pe întunericul acela, mergea pe stradă o biată fetiţă cu capul gol, şi cu picioarele goale.
Fata din soc de Hans Christian Andersen
Era odată un băieţaş care a răcit; se jucase pe afară şi se udase pe picioare, dar nimeni nu pricepea cum şi unde, fiindcă pe jos era uscat şi nu ploua.
Degeţica de Hans Christian Andersen
A fost odată o femeie care voia să aibă un copilaş, dar nu ştia de unde să-l ia. Atunci s-a dus la o vrăjitoare şi i-a spus: „Uite, aş vrea să am un copilaş, nu poţi să-mi spui cum să fac să îl găsesc?”
Regina albinelor de Fraţii Grimm
Au fost odata doi feciori de împărat, care au pornit să-şi încerce norocul prin lume, şi feciorii ăştia au ajuns să ducă o viaţă atât de ticăloasă şi deşartă, că n-au mai avut îndrăzneala să calce pragul casei părinteşti.
Prinţul fermecat de Fraţii Grimm
A fost odată ca niciodată, a fost un împărat care avea mai multe fete şi toate erau frumoase ca nişte zâne. Dar cea mai mică era atât de frumoasă, că până şi soarele, care văzuse atâtea, se oprea în loc, uitându-se la dânsa şi minunându-se de atâta frumuseţe.
Prichindel de Fraţii Grimm
A fost odată un ţăran sărac şi ţăranul ăsta sta într-o seară în faţa vetrei şi dregea focul alături de nevasta lui care torcea. – Prichindel de Fraţii Grimm
Pomul cu merele de aur de Fraţii Grimm
A fost odată o femeie şi femeia asta avea trei fete. Pe cea mare o chema Un-ochi, pentru că avea un singur ochi şi era aşezat ochiul acesta tocmai în mijlocul frunţii; pe cea mijlocie