A fost odată o văduvă săracă de nici muştele nu stăteau la casa ei, şi văduva asta avea doi copii…
Category
Arăt: 11 - 20 din 143 REZULTATE
Povesti
Sute de povesti in Romana. Poveștile românești sunt o parte importantă a tradiției și culturii poporului român. Acestea au fost transmise oral de-a lungul secolelor, iar multe dintre ele au fost adunate și scrise pentru a fi păstrate pentru generațiile viitoare.
Multe dintre povesti au elemente fantastice și magice, iar personajele principale sunt deseori eroi și prinți care se confruntă cu diverse obstacole și încercări. Aceste povești sunt, de asemenea, adesea asociate cu evenimente importante din istoria și cultura românească.
Printre cele mai cunoscute povești românești se numără „Meșterul Manole”, „Prâslea cel voinic și merele de aur”, „Harap Alb” și „Făt-Frumos cu părul de aur”. Aceste povești sunt considerate a fi importante nu doar pentru divertisment, ci și pentru educație și învățăminte morale.
Pe lângă poveștile tradiționale, literatura română modernă a adus și propriile sale povești pentru copii. Scriitorii precum Ion Creangă, Petre Ispirescu și George Coșbuc au creat povești noi și au adus un nou val de popularitate pentru acest gen literar în secolul al XIX-lea.
În prezent, poveștile românești continuă să fie o parte importantă a educației și culturii pentru copiii români. Ele sunt, de asemenea, adesea folosite pentru a ilustra valorile și tradițiile românești în cadrul festivalurilor și evenimentelor culturale.
În concluzie, poveștile românești reprezintă o parte importantă a culturii și tradiției poporului român, cu o istorie bogată și variată. Acestea continuă să inspire și să educe generațiile viitoare, fiind considerate unul dintre cele mai prețioase comorile ale culturii românești.
Bunica de Barbu Ştefănescu Delavrancea
O văz limpede, aşa cum era. Naltă, uscăţivă, cu părul alb şi creţ, cu ochii căprui, cu gura strânsă şi cu buza de sus crestată în dinţi de pieptene, de la nas în jos.
Bunicul de Barbu Ştefănescu Delavrancea
Se scutură din salcâmi o ploaie de miresme.
Bunicul stă pe prispă. Se gândeşte. La ce se gândeşte? La nimic. Enumeră florile care cad.
Departe, departe de Barbu Ştefănescu Delavrancea
Sub castanii din via părăsită, mai mulţi copilaşi, în cămăşi albe, mă înconjuraseră. Stam pe pământul cald, cu mâinile sub cap, privind adâncul cerului albastru, şi povesteam.
Fiul vânătorului de Petre Ispirescu
A fost odată un vânător foarte meşter. El îşi pusese de gând a scoate din fiul său un vânător de să se ducă vestea; dară n-avu parte să-şi împlinească pofta inimei, căci muri, rămâind fiu-său mic.
Ţugulea fiul unchiaşului şi al mătuşei de Petre Ispirescu
A fost odată un moş şi o babă. Ei erau săraci de n-aveau după ce bea apa. Când mălai aveau, n-aveau sare; când aveau sare şi mălai, n-aveau legumă.
Hagi-Tudose de Barbu Ştefănescu Delavrancea
Dincolo de „Crucea de piatră”, de-a stânga Şoselei Vitanului, se ridică biserica „Sfânta Troiţa”. Mândreţe de biserică.
Văduvele de Barbu Ştefănescu Delavrancea
Oamenii, când n-au ce face, se-apucă de gâlceavă. Se dau la vorbă, şi destul e unul s-o apuce anapoda, că cearta e gata.
Sultănica de Barbu Ştefănescu Delavrancea
D-a stânga Râului Doamnei, razna de satul Domneşti, se vede o casă, albă ca laptele, cu ferestrele încondeiate cu roşu şi albastru.
Şuer de Barbu Ştefănescu Delavrancea
La răspântia căilor singuratice, unde călătorul e minune şi glasul omului poveste, o colibă, dusă pe jumătate în pământ, stă locului neclintită.