Era pe vremuri un împărat căruia aşa de mult îi plăcea să fie bine îmbrăcat şi să aibă mereu haine noi încât îşi dădea toţi banii numai pe îmbrăcăminte.
Category
Arăt: 141 - 143 din 143 REZULTATE
Povesti
Sute de povesti in Romana. Poveștile românești sunt o parte importantă a tradiției și culturii poporului român. Acestea au fost transmise oral de-a lungul secolelor, iar multe dintre ele au fost adunate și scrise pentru a fi păstrate pentru generațiile viitoare.
Multe dintre povesti au elemente fantastice și magice, iar personajele principale sunt deseori eroi și prinți care se confruntă cu diverse obstacole și încercări. Aceste povești sunt, de asemenea, adesea asociate cu evenimente importante din istoria și cultura românească.
Printre cele mai cunoscute povești românești se numără „Meșterul Manole”, „Prâslea cel voinic și merele de aur”, „Harap Alb” și „Făt-Frumos cu părul de aur”. Aceste povești sunt considerate a fi importante nu doar pentru divertisment, ci și pentru educație și învățăminte morale.
Pe lângă poveștile tradiționale, literatura română modernă a adus și propriile sale povești pentru copii. Scriitorii precum Ion Creangă, Petre Ispirescu și George Coșbuc au creat povești noi și au adus un nou val de popularitate pentru acest gen literar în secolul al XIX-lea.
În prezent, poveștile românești continuă să fie o parte importantă a educației și culturii pentru copiii români. Ele sunt, de asemenea, adesea folosite pentru a ilustra valorile și tradițiile românești în cadrul festivalurilor și evenimentelor culturale.
În concluzie, poveștile românești reprezintă o parte importantă a culturii și tradiției poporului român, cu o istorie bogată și variată. Acestea continuă să inspire și să educe generațiile viitoare, fiind considerate unul dintre cele mai prețioase comorile ale culturii românești.
Albă-ca-Zăpada și cei șapte pitici, Fratii Grimm
Cică într-o iarnă, pe când zăpada cădea din înaltul nemărginit al cerului în fulgi mari şi pufoşi, o împărăteasă sta într-un jilţ şi cosea lângă o fereastră cu pervazul negru, de abanos. – Albă-ca-Zăpada şi cei șapte pitici
Fata babei şi fata moşneagului, Ion Creanga
Erau odată un moşneag şi-o babă; şi moşneagul avea o fată, şi baba iar o fată. Fata babei era slută, leneşă, ţâfnoasă şi rea la inimă; dar, pentru că era fata mamei, se alinta cum s-alintă cioara-n laţ, lăsând tot greul pe fata moşneagului.