Când privești oglinda mărei,
Vezi în ea
Țărmuri verzi și cerul sărei,
Nor și stea.
Category
Arăt: 981 - 990 din 3.134 REZULTATE
Poezii
mii de poezii in Romana. Poezia românească este una dintre cele mai bogate și variate expresii culturale ale poporului român. De-a lungul secolelor, poezia românească a evoluat și s-a dezvoltat prin intermediul unor figuri literare emblematice, precum Mihai Eminescu, George Coșbuc, Tudor Arghezi sau Nichita Stănescu.
Una dintre caracteristicile poeziei românești este legătura strânsă pe care o are cu istoria și cultura românească. Poezii precum „Luceafărul” și „Mai am un singur dor” ale lui Eminescu, „Miorița” a lui Vasile Alecsandri sau „Moartea căprioarei” de George Coșbuc, reprezintă nu doar opere literare, ci și un fel de imnuri naționale care își au rădăcinile în cultura și istoria românească.
Poezia românească este, de asemenea, puternic influențată de evenimentele și ideile politice ale timpului în care a fost scrisă. În perioada interbelică, mulți poeți români s-au alăturat mișcărilor artistice și politice ale vremii, cum ar fi „Generația de la 1910” și mișcarea naționalistă. În anii ’60 și ’70, poeții români au început să exploreze teme mai contemporane, precum alienarea și disidența față de regimul comunist.
În prezent, poezia românească continuă să fie un mod important prin care se exprimă sentimentele și ideile poporului român. Poetul și eseistul Mircea Cărtărescu este unul dintre cei mai renumiți poeți ai României de astăzi, cu opere precum „Levanticai” și „Orbitor”. Alți poeți contemporani, precum Ioana Ieronim, Ana Blandiana sau Radu Vancu, au câștigat de-a lungul anilor numeroase premii și recunoașteri internaționale pentru contribuția lor la literatura română.
În concluzie, poezia românească reprezintă o parte importantă din cultura și istoria românească, cu o tradiție bogată și variată. De-a lungul secolelor, poezia românească a evoluat și s-a dezvoltat în concordanță cu evenimentele politice și culturale ale vremii, reprezentând o formă valoroasă de exprimare artistică și de identitate culturală.
Singurătate de Mihai Eminescu
Cu perdelele lăsate,
Şed la masa mea de brad,
Focul pâlpâie în sobă,
Iară eu pe gânduri cad.
Rondelul lui Saadi ieşind dintre roze de Alexandru Macedonski
Saadi, dintre roze ieşind,
Uită să-şi blesteme amanul…
Sădise pe veci Gulistanul
Şi sufletu-şi dete zâmbind.
10 Mai (1877) de Vasile Alecsandri
A venit din munți un vultur
Și ne-a zis: — „Români Eroi,
Știu un prinț viteaz și tânăr
Ce-ar veni cu drag la voi.
Amor cubist de Adrian Păunescu
La margini te chem,
Să fugim undeva,
Că şi sufletul meu
E o mahala.
Amor cu struguri copți de Adrian Păunescu
Te mai iubesc și te mai frâng, femeie,
În taina de desfrâu a unei nopți,
Și mâna mea din cuie te descheie,
Și suntem vii și strugurii sunt copți.
Amăgire de Adrian Păunescu
Şi iar a venit primăvara,
Şi iar ne minţim că-i frumos,
Şi iar frunzele urcă scara,
Şi-i verde pământul pe jos.
Am visat mirosul tău de Adrian Păunescu
Am adormit în zborul peste hău,
Ca personajul reintrat în carte,
Ardea în jur un Univers de său,
Crucificat pe stelele deșarte.
Am nevoie de oameni de Adrian Păunescu
Am nevoie de oameni,
ei sunt răscumpărarea
singurătății mele de fond,
oameni la metereze,
Alfabet de Adrian Păunescu
Vai de-acei oameni
care condamnă
ca mistic
tot ceea ce nu înțeleg ei.