Și ce-ar fi dacă
Într-o zi blestemată
Ne-am îmbolnăvi cu toții
Deodată,
Category
Arăt: 911 - 920 din 3.134 REZULTATE
Poezii
mii de poezii in Romana. Poezia românească este una dintre cele mai bogate și variate expresii culturale ale poporului român. De-a lungul secolelor, poezia românească a evoluat și s-a dezvoltat prin intermediul unor figuri literare emblematice, precum Mihai Eminescu, George Coșbuc, Tudor Arghezi sau Nichita Stănescu.
Una dintre caracteristicile poeziei românești este legătura strânsă pe care o are cu istoria și cultura românească. Poezii precum „Luceafărul” și „Mai am un singur dor” ale lui Eminescu, „Miorița” a lui Vasile Alecsandri sau „Moartea căprioarei” de George Coșbuc, reprezintă nu doar opere literare, ci și un fel de imnuri naționale care își au rădăcinile în cultura și istoria românească.
Poezia românească este, de asemenea, puternic influențată de evenimentele și ideile politice ale timpului în care a fost scrisă. În perioada interbelică, mulți poeți români s-au alăturat mișcărilor artistice și politice ale vremii, cum ar fi „Generația de la 1910” și mișcarea naționalistă. În anii ’60 și ’70, poeții români au început să exploreze teme mai contemporane, precum alienarea și disidența față de regimul comunist.
În prezent, poezia românească continuă să fie un mod important prin care se exprimă sentimentele și ideile poporului român. Poetul și eseistul Mircea Cărtărescu este unul dintre cei mai renumiți poeți ai României de astăzi, cu opere precum „Levanticai” și „Orbitor”. Alți poeți contemporani, precum Ioana Ieronim, Ana Blandiana sau Radu Vancu, au câștigat de-a lungul anilor numeroase premii și recunoașteri internaționale pentru contribuția lor la literatura română.
În concluzie, poezia românească reprezintă o parte importantă din cultura și istoria românească, cu o tradiție bogată și variată. De-a lungul secolelor, poezia românească a evoluat și s-a dezvoltat în concordanță cu evenimentele politice și culturale ale vremii, reprezentând o formă valoroasă de exprimare artistică și de identitate culturală.
Bocetul lui Ion cel fără mormânt de Adrian Păunescu
Ioane, Ioane, Ioane, Ioane,
Ai murit ca milioane,
Gloanţe trupul tău l-au frânt,
Ioane, fără de mormânt.
Bocet pentru mama de Adrian Păunescu
Hei, frate, iartă-mă că strig la tine,
e-un fel de plâns în felul cum te strig,
dar cineva îmi spune, prin suspine,
că mama noastră tremură de frig.
Bocet pentru Eugen Barbu de Adrian Păunescu
Amurg fanariot pe București,
În vremuri de corupție măreață,
Și-ntr-un vacarm de zvonuri și de vești,
Se-aude brusc, prin pâcle dușmănești,
Bocet pentru ăl bătrân de Adrian Păunescu
Ce oameni răi, ce tragic timp păgân,
Se-mparte țara noastră în partide,
De când l-am omorât pe ăl bătrân,
Mormântul lui nici nu se mai închide.
Blues cu iederă și stejar de Adrian Păunescu
Vai, printr-un vegetal abuz,
O iederă și un stejar,
Încremeniți, dansează blues
Și rădăcinile tresar.
Blestemul meu de-a te iubi de Adrian Păunescu
Tu ești ce ești acuma, numai lângă
Blestemul meu de-a te iubi deplin
Și care s-a născut să te constrângă
Și să te facă fericită-n chin.
Blestemul iubirii de Adrian Păunescu
În vreme bună și în vreme rea,
Să n-ai noroc de nici-o îndurare,
Să simți blestemul dragostei pe care
Ți-o port, aproape fără voia mea.
Blestem de Adrian Păunescu
Blestemul meu de-a te iubi
Tu eşti ce eşti acuma, numai lângă
Blestemul meu de-a te iubi pe deplin
Şi care s-a născut să te constrângă
Blând de Adrian Păunescu
Acum v-aș da aproape ce mi-ați cere,
Acum sunt liniștit, curat și blând,
Spre moarte, moale mă aud trecând,
Îmi ispășesc ursita în tăcere.