Morgenstimmung: Captură atmosfera dimineții și noua zi ce începe, într-un stil liric și revigorant.
Poezii
mii de poezii in Romana. Poezia românească este una dintre cele mai bogate și variate expresii culturale ale poporului român. De-a lungul secolelor, poezia românească a evoluat și s-a dezvoltat prin intermediul unor figuri literare emblematice, precum Mihai Eminescu, George Coșbuc, Tudor Arghezi sau Nichita Stănescu.
Una dintre caracteristicile poeziei românești este legătura strânsă pe care o are cu istoria și cultura românească. Poezii precum „Luceafărul” și „Mai am un singur dor” ale lui Eminescu, „Miorița” a lui Vasile Alecsandri sau „Moartea căprioarei” de George Coșbuc, reprezintă nu doar opere literare, ci și un fel de imnuri naționale care își au rădăcinile în cultura și istoria românească.
Poezia românească este, de asemenea, puternic influențată de evenimentele și ideile politice ale timpului în care a fost scrisă. În perioada interbelică, mulți poeți români s-au alăturat mișcărilor artistice și politice ale vremii, cum ar fi „Generația de la 1910” și mișcarea naționalistă. În anii ’60 și ’70, poeții români au început să exploreze teme mai contemporane, precum alienarea și disidența față de regimul comunist.
În prezent, poezia românească continuă să fie un mod important prin care se exprimă sentimentele și ideile poporului român. Poetul și eseistul Mircea Cărtărescu este unul dintre cei mai renumiți poeți ai României de astăzi, cu opere precum „Levanticai” și „Orbitor”. Alți poeți contemporani, precum Ioana Ieronim, Ana Blandiana sau Radu Vancu, au câștigat de-a lungul anilor numeroase premii și recunoașteri internaționale pentru contribuția lor la literatura română.
În concluzie, poezia românească reprezintă o parte importantă din cultura și istoria românească, cu o tradiție bogată și variată. De-a lungul secolelor, poezia românească a evoluat și s-a dezvoltat în concordanță cu evenimentele politice și culturale ale vremii, reprezentând o formă valoroasă de exprimare artistică și de identitate culturală.
Ora razleața de Tudor Arghezi
Ora răzleață: Portretizează dezordinea și lipsa de structură, cu un limbaj intens și imagini evocatoare.
Puricile de Tudor Arghezi
Puricile: O fabulă modernă cu umor și ironie, abordând teme sociale și umane într-un stil accesibil.
Ușa care scirtiie de Tudor Arghezi
Ușa care scârție: Metaforă pentru trecerea timpului și schimbările vieții, exprimată printr-un limbaj evocator.
Bine si rau de Tudor Arghezi
„Bine si rau de Tudor Arghezi”: Reflectă asupra dualității morale și a alegerilor umane.
Creion 3 de Tudor Arghezi
„Creion 3 de Tudor Arghezi”: A treia poezie din seria dedicată creionului.
Marile taceri de Tudor Arghezi
Marile tăceri: Meditație asupra singurătății și a profunzimilor neexplorate ale sufletului, exprimată într-un ton contemplativ.
Paradisul de Tudor Arghezi
Paradisul: Viziune idealizată asupra fericirii și perfecțiunii, exprimată printr-un limbaj liric și imagini vibrante.
Distihuri -II- de Tudor Arghezi
Distihuri -II-: Continuare a introspecțiilor lirice, cu observații ascuțite despre viață și natura umană.
Natura moarta de Tudor Arghezi
Natură moartă: Pictură în cuvinte a obiectelor neînsuflețite, redând frumusețea și melancolia lucrurilor trecătoare.