Pe verdea margine de şanţ
Creştea măceşul singuratic,
Dar vântul serii nebunatic
Poezii
mii de poezii in Romana. Poezia românească este una dintre cele mai bogate și variate expresii culturale ale poporului român. De-a lungul secolelor, poezia românească a evoluat și s-a dezvoltat prin intermediul unor figuri literare emblematice, precum Mihai Eminescu, George Coșbuc, Tudor Arghezi sau Nichita Stănescu.
Una dintre caracteristicile poeziei românești este legătura strânsă pe care o are cu istoria și cultura românească. Poezii precum „Luceafărul” și „Mai am un singur dor” ale lui Eminescu, „Miorița” a lui Vasile Alecsandri sau „Moartea căprioarei” de George Coșbuc, reprezintă nu doar opere literare, ci și un fel de imnuri naționale care își au rădăcinile în cultura și istoria românească.
Poezia românească este, de asemenea, puternic influențată de evenimentele și ideile politice ale timpului în care a fost scrisă. În perioada interbelică, mulți poeți români s-au alăturat mișcărilor artistice și politice ale vremii, cum ar fi „Generația de la 1910” și mișcarea naționalistă. În anii ’60 și ’70, poeții români au început să exploreze teme mai contemporane, precum alienarea și disidența față de regimul comunist.
În prezent, poezia românească continuă să fie un mod important prin care se exprimă sentimentele și ideile poporului român. Poetul și eseistul Mircea Cărtărescu este unul dintre cei mai renumiți poeți ai României de astăzi, cu opere precum „Levanticai” și „Orbitor”. Alți poeți contemporani, precum Ioana Ieronim, Ana Blandiana sau Radu Vancu, au câștigat de-a lungul anilor numeroase premii și recunoașteri internaționale pentru contribuția lor la literatura română.
În concluzie, poezia românească reprezintă o parte importantă din cultura și istoria românească, cu o tradiție bogată și variată. De-a lungul secolelor, poezia românească a evoluat și s-a dezvoltat în concordanță cu evenimentele politice și culturale ale vremii, reprezentând o formă valoroasă de exprimare artistică și de identitate culturală.
Buchetul de Grigore Alexandrescu
Dorită odată era a lui soartă,
Pe când altă mâna de el îngrijea;
Dar astăzi se stinge, zâmbirea-i e moartă
Amicului meu Gion de Ion Luca Caragiale
Marea cu talazurile lumea cu necazurile!
Sau,La mer avec ses vagues,le monde avec ses blagues!
Poetul de George Topârceanu
Frumos ca un erou de melodramă,
El se expune-n poze studiate:
Profil… trois-quarts… din faţă… de la spate.
Şi tuturor surâde ca o damă.
Desperarea de Alexandru Macedonski
Atâtea chinuri mă tot apasă,
Curând ca floarea voi veşteji!
Şi spun la oameni, dar ce le pasă
Dac-a mea viaţă se va fini?
Doamnei P.S.G de Grigore Alexandrescu
Si vesela si juna te-am cunoscut odata:
Cu acelasi defecte acum iar te gasesc;
Pe sotul ce te-asteapta in tara departata,
Baladă de Ion Luca Caragiale
Sub fosforescenţa sumbră
A unui vechi candelabru,
Iată un schelet, o umbră,
Este bardul cel macabru.
Poeții M. Săulescu de George Topârceanu
În seara asta luna trecea peste grădină…
De ce trecea ea oare aşa peste grădină…
Ştiu eu? Poate că duce cevaşilea cu ea…
Moartea este o minciună de Alexandru Macedonski
Sub a soarelui lumină
Șoapte umblă prin grădină,
Fluturi zboară sub cais…
Bătrânețea e un vis.
Candela de Grigore Alexandrescu
Tăcerea e adânca şi noaptea-ntunecoasă;
Norii ascund vederea înaltelor tării,
Ş-a stelelor de aur mulțime luminoasă
Ce smălțuiau seninul cereştilor câmpii.




