Pe cerul plin de stele nori negri se aştern
Întunecând deodată al nopţii far etern.
O umbră fioroasă învăluie pământul
Şi-n pacea nopţii negre, vuind s-aude vântul.
Category
Arăt: 1231 - 1240 din 3.134 REZULTATE
Poezii
mii de poezii in Romana. Poezia românească este una dintre cele mai bogate și variate expresii culturale ale poporului român. De-a lungul secolelor, poezia românească a evoluat și s-a dezvoltat prin intermediul unor figuri literare emblematice, precum Mihai Eminescu, George Coșbuc, Tudor Arghezi sau Nichita Stănescu.
Una dintre caracteristicile poeziei românești este legătura strânsă pe care o are cu istoria și cultura românească. Poezii precum „Luceafărul” și „Mai am un singur dor” ale lui Eminescu, „Miorița” a lui Vasile Alecsandri sau „Moartea căprioarei” de George Coșbuc, reprezintă nu doar opere literare, ci și un fel de imnuri naționale care își au rădăcinile în cultura și istoria românească.
Poezia românească este, de asemenea, puternic influențată de evenimentele și ideile politice ale timpului în care a fost scrisă. În perioada interbelică, mulți poeți români s-au alăturat mișcărilor artistice și politice ale vremii, cum ar fi „Generația de la 1910” și mișcarea naționalistă. În anii ’60 și ’70, poeții români au început să exploreze teme mai contemporane, precum alienarea și disidența față de regimul comunist.
În prezent, poezia românească continuă să fie un mod important prin care se exprimă sentimentele și ideile poporului român. Poetul și eseistul Mircea Cărtărescu este unul dintre cei mai renumiți poeți ai României de astăzi, cu opere precum „Levanticai” și „Orbitor”. Alți poeți contemporani, precum Ioana Ieronim, Ana Blandiana sau Radu Vancu, au câștigat de-a lungul anilor numeroase premii și recunoașteri internaționale pentru contribuția lor la literatura română.
În concluzie, poezia românească reprezintă o parte importantă din cultura și istoria românească, cu o tradiție bogată și variată. De-a lungul secolelor, poezia românească a evoluat și s-a dezvoltat în concordanță cu evenimentele politice și culturale ale vremii, reprezentând o formă valoroasă de exprimare artistică și de identitate culturală.
Triolete simboliste de Ion Luca Caragiale
Pornind din vremuri de demult
Un glas de trâmbiţă mai sună,
Şi-aşa de drag mi-e când l-ascult
Legenda Siminocului de Alexandru Macedonski
Pământul se cutremurase,
Și cerul se întunecase,
Christos pe cruce răstignit,
În Domnu’, sufletu-și-l dase
Cântecul Jianului de Grigore Alexandrescu
Frunză verde măr crețesc,
Stau în loc şi mă gândesc:
Cu ce să mă arănesc?
Cu arana moşului,
Mucenicii de George Topârceanu
V-a doborât alături deopotrivă
Amarul trudei fără de hodină.
La căpătâiul vost’ într-un opaiţ,
Domol clipeşte-un sâmbur de lumină.
Unui cavaler de industrie de Ion Luca Caragiale
Fals, malonest, venale, hidos eşti, cavalere!
Prea bine ţi-au zis unii Coţcar Cotcarovici ;
Figura ta, ce-nspira dezgust şi desplăcere,
Leat! de Alexandru Macedonski
Soldaţii înşiraţi la rânduri
Formaţi pe strade spalier
Şi scăpărau schintei la soare
Din baionetele de fier!
Cântece de peste Olt de Grigore Alexandrescu
Foaie verde alunita,
Aolica fa, lelita!
Fire-a-ti pieptu-o gradinita
Octombrie de George Topârceanu
Octombrie-a lăsat pe dealuri
Covoare galbene şi roşii.
Trec nouri de argint în valuri
Şi cântă-a dragoste cocoşii.
Discreție de Ion Luca Caragiale
Nu vreau să ştii că te iubesc
Voi suferi tăcut, discret –
Cochetele dispreţuiesc
Pe-un franc poet