Acum destul cu plânsul, căci inima ţi-e seacă,
Şi chiar de ţi-ar fi plină, e timp să-i zici destul
Poezii
mii de poezii in Romana. Poezia românească este una dintre cele mai bogate și variate expresii culturale ale poporului român. De-a lungul secolelor, poezia românească a evoluat și s-a dezvoltat prin intermediul unor figuri literare emblematice, precum Mihai Eminescu, George Coșbuc, Tudor Arghezi sau Nichita Stănescu.
Una dintre caracteristicile poeziei românești este legătura strânsă pe care o are cu istoria și cultura românească. Poezii precum „Luceafărul” și „Mai am un singur dor” ale lui Eminescu, „Miorița” a lui Vasile Alecsandri sau „Moartea căprioarei” de George Coșbuc, reprezintă nu doar opere literare, ci și un fel de imnuri naționale care își au rădăcinile în cultura și istoria românească.
Poezia românească este, de asemenea, puternic influențată de evenimentele și ideile politice ale timpului în care a fost scrisă. În perioada interbelică, mulți poeți români s-au alăturat mișcărilor artistice și politice ale vremii, cum ar fi „Generația de la 1910” și mișcarea naționalistă. În anii ’60 și ’70, poeții români au început să exploreze teme mai contemporane, precum alienarea și disidența față de regimul comunist.
În prezent, poezia românească continuă să fie un mod important prin care se exprimă sentimentele și ideile poporului român. Poetul și eseistul Mircea Cărtărescu este unul dintre cei mai renumiți poeți ai României de astăzi, cu opere precum „Levanticai” și „Orbitor”. Alți poeți contemporani, precum Ioana Ieronim, Ana Blandiana sau Radu Vancu, au câștigat de-a lungul anilor numeroase premii și recunoașteri internaționale pentru contribuția lor la literatura română.
În concluzie, poezia românească reprezintă o parte importantă din cultura și istoria românească, cu o tradiție bogată și variată. De-a lungul secolelor, poezia românească a evoluat și s-a dezvoltat în concordanță cu evenimentele politice și culturale ale vremii, reprezentând o formă valoroasă de exprimare artistică și de identitate culturală.
Fericirea de Grigore Alexandrescu
O vedeti colo, colo în vale,
Unde natura vesel zâmbeste,
Unde pastorul zilele sale
În paza turmei le margineste?
Sonet 3 de Ion Luca Caragiale
Fără de graiuri gure şi ochi făr’ de priviri,
Făr’ de mişcare forme, şi încă, vai! ce este
Mai sec în astă lume şi mai nemernic, ţeste
Făr’ de gândiri şi inimi lipsite de simţiri!
Tristeţi provinciale de George Topârceanu
Tristeţi de după-amezi ploioase
Şi de nostalgice obsesii,
Când stai cu storurile trase
Şi-aştepţi să vie ora mesii.
Dormi dulce de Alexandru Macedonski
Tu care dormi ești fericit…
Uitând întreaga ta ființă,
Te-ai izolat de suferință…
În mut repaos adâncit,
Epistola Domnului Alexandru Donici, fabulist moldovean – Grigore Alexandrescu
Cum masori ti se masoara” este un proverb stiut:
Aste versuri, de lungimea celor ce tu mi-ai facut,
Sonet 2 de Ion Luca Caragiale
Fals, malonest, venale, hidos eşti, cavalere!
Prea bine ţi-au zis uniiCoţcar Coţcarovici
Menire de George Topârceanu
Printre cimbru şi susai,
Fir plăpând de păpădie
Nalţă, greu, în vârf de pai,
Un bănuţ de floare vie.
Epigramă de Alexandru Macedonski
Cucoane Lascăre, de fel
Nevoie n-ai de portofel —
Tu ştii că eşti boier de viţă…
Nu eşti ca c-conu Tudoriţă,
Să porţi minciunile în el…
Mult mai pe jos îl laşi, săracul:
La minister le duci cu sacul.
Epistola Dlui V. II – Grigore Alexandrescu
Ziceai ca în viata cea mai placuta stare
E a omului slobod de orice-nsarcinare,
Care grijile lumii departe le arunca,
Si-n pace, în tacere, în liniste adânca,




