Nu e de aur: e de raze.
O-ntind grifonii ce-o sustin.
E datatoare de extaze,
Cu ea-n onoarea ta inchin.
Poezii
mii de poezii in Romana. Poezia românească este una dintre cele mai bogate și variate expresii culturale ale poporului român. De-a lungul secolelor, poezia românească a evoluat și s-a dezvoltat prin intermediul unor figuri literare emblematice, precum Mihai Eminescu, George Coșbuc, Tudor Arghezi sau Nichita Stănescu.
Una dintre caracteristicile poeziei românești este legătura strânsă pe care o are cu istoria și cultura românească. Poezii precum „Luceafărul” și „Mai am un singur dor” ale lui Eminescu, „Miorița” a lui Vasile Alecsandri sau „Moartea căprioarei” de George Coșbuc, reprezintă nu doar opere literare, ci și un fel de imnuri naționale care își au rădăcinile în cultura și istoria românească.
Poezia românească este, de asemenea, puternic influențată de evenimentele și ideile politice ale timpului în care a fost scrisă. În perioada interbelică, mulți poeți români s-au alăturat mișcărilor artistice și politice ale vremii, cum ar fi „Generația de la 1910” și mișcarea naționalistă. În anii ’60 și ’70, poeții români au început să exploreze teme mai contemporane, precum alienarea și disidența față de regimul comunist.
În prezent, poezia românească continuă să fie un mod important prin care se exprimă sentimentele și ideile poporului român. Poetul și eseistul Mircea Cărtărescu este unul dintre cei mai renumiți poeți ai României de astăzi, cu opere precum „Levanticai” și „Orbitor”. Alți poeți contemporani, precum Ioana Ieronim, Ana Blandiana sau Radu Vancu, au câștigat de-a lungul anilor numeroase premii și recunoașteri internaționale pentru contribuția lor la literatura română.
În concluzie, poezia românească reprezintă o parte importantă din cultura și istoria românească, cu o tradiție bogată și variată. De-a lungul secolelor, poezia românească a evoluat și s-a dezvoltat în concordanță cu evenimentele politice și culturale ale vremii, reprezentând o formă valoroasă de exprimare artistică și de identitate culturală.
Te mai vazui o data de Grigore Alexandrescu
Te mai vazui o data, fiinta de iubire,
O înger ce slavesc!
Si ceasurile repezi, si scumpa ta zâmbire,
Cu suflet, cu viata sunt gata sa platesc.
Măriii-sale domnului Alexandru I de Grigore Alexandrescu
Timp dorit,zi de speranțe
Fiul al țarei,salutare!
Romania,investită
În veşminte de serbare,
Cântec de nuntă de Mihai Eminescu
Povestim și cântăm de-acel conte cu drag
Ce-odat locuit-a castelul,
Azi când un nepot al fericelui moșneag
Îl face pe însurățelul.
Grația domniței de Ion Luca Caragiale
Tânăra Domniţă a încălecat:
Pentru prima oară merge la vânat,
Cu-al ei mire june, tocmai sus în munte,
Să vâneze ciute, cerbi cu coarne-n frunte.
Reveria de Grigore Alexandrescu
De zgomot departe, în vesela vale,
A carei verdeata ades am calcat,
În linistea noptii, privirile tale
O, rămâi de Mihai Eminescu
„O, rămâi, rămâi la mine,
Te iubesc atât de mult!
Ale tale doruri toate
Numai eu ştiu să le-ascult;
Rondelul Ioshiwarei de Alexandru Macedonski
Prin vitrine aşezate,
În cartierul Ioshiwara,
Vezi păpuşi nenumărate
Cât de lungă este vara.
Plângerea deputatului – Grigore Alexandrescu
Prea înaltă stăpînirre, este vreme, socotesc,
Cu adîncă plecăciune, două vorbe să-ți șoptesc
Câte nopți eu cugetat-am de Mihai Eminescu
Câte nopți eu cugetat-am pân’ se-nvăluie gândirea,
Pân’ ce visele-i gigantici se uscau în nălucire,
Adormeam și de-asupra-mi stelele îmblau cuminți,




