Pe cât îţi stă-n putinţă, fii bun cu orişicine:
Adesea ai nevoie chiar de mai mici ca tine,
Cum am s-arăt prin două exemple, de îndată
Category
Arăt: 81 - 90 din 243 REZULTATE
Fabule
Fabulele sunt povești scurte cu o morală (Fabule), care au fost populare încă din antichitate. Acestea sunt adesea scrise sub forma de versuri și prezintă animale și păsări care vorbesc și au trăsături umane, oferind o modalitate interesantă de a transmite învățături și valori morale pentru copii și adulți deopotrivă.
În literatura română, fabulele au fost introduse de poetul Grigore Alexandrescu în secolul al XIX-lea, care a scris fabule cu animale și păsări precum „Leul, ursul și vulpea” sau „Păsările”. Acestea au devenit foarte populare în rândul publicului și au inspirat și alți autori să scrie astfel de povești.
Fabulele în limba română oferă o modalitate accesibilă și atractivă de a învăța despre valori precum încrederea în sine, toleranța, muncă și respectul față de ceilalți. Acestea pot fi citite în școli sau acasă, fiind o resursă valoroasă pentru educatori și părinți.
Printre cele mai populare fabule din literatura română se numără „Greierele și furnica” și „Câinele și carul”, ambele scrise de Grigore Alexandrescu. Acestea prezintă o lecție importantă despre importanța muncii și planificării în viață.
Fabulele au un impact puternic asupra dezvoltării copiilor, ajutându-i să înțeleagă valorile morale și să dezvolte empatie și înțelegere față de ceilalți. Acestea pot fi o resursă valoroasă pentru a-i ajuta pe copii să-și dezvolte abilitățile de comunicare și să își îmbunătățească vocabularul, prin intermediul personajelor și al dialogurilor din poveste.
În concluzie, fabulele în limba română sunt o resursă valoroasă pentru educatori și părinți, oferind o modalitate interesantă și accesibilă de a învăța copiii despre valorile morale și despre lumea din jurul lor. Prin intermediul fabulelor, copiii pot învăța să comunice mai bine, să dezvolte empatie și să își îmbunătățească vocabularul, pregătindu-i astfel pentru o viață de succes și împlinită.
Păţania Corbului care voia să imite un vultur de La Fontaine
Văzând cum Pasărea lui Joe răpea berbecul cel semeţ,
Un Corb, hain şi hrăpăreţ,
Mai slab, dar mult mai lacom, visa şi el isprăvi
Pasărea rănită c-o săgeată de La Fontaine
Rănită c-o săgeată-naripată,
O Pasăre se tânguia odată:
– Şi noi om fi, în parte, vinovate
De pacostea ce peste noi s-abate!
Păgânul și idolul de lemn de La Fontaine
Un om, păgân din vremurile vechi,
Ţine-n cămin un zeu de lemn, din cei
Ce sunt mai surzi ca surzii, chiar dacă au urechi.
Oala de lut şi Oala de tuci de La Fontaine
Zise Oala cea de tuci
Către sora ei de tină:
– Ia ascultă, fa, vecină,
Ce-om păzi ca nişte cuci
Motanul şi Gherlanul veteran de La Fontaine
Nu-mi mai aduc aminte ce fabulist anume
Îl lua pe Joe martor
C-a existat odată pe undeva un tartor:
Motanul cel mai aprig şi mai viteaz din lume,
Moartea și tăietorul de lemne de La Fontaine
Gemând sub o povară de vreascuri şi de ani,
Abia se mai mişca pe drum
S-ajungă la coliba-i întunecată de-atât fum,
Un tăietor de lemne, întâiu-ntre sărmani.
Maimuţoiul, dobitoacele şi Vulpea de La Fontaine
La moartea Leului, jivinele
S-au adunat cu liota întreagă
Şi nici nu încetaseră suspinele
C-au şi purces alt rege să-şi aleagă.
Maimuțoiul și Motanul de La Fontaine
În casa unui om din vremea veche,
Trăia o-mpieliţată de pereche:
Un maimuţoi pocitul Maimuţilă
Măgarul purtător de moaște de La Fontaine
Ducând pe drum, odată, o raclă cu relicve,
Măgarul îşi umfla cu fală nările,
Crezând cu biata minte a ţanţoşei lui tigve
Că pentru el sunt toate: şi smirna şi cântările.