Orice face cel mai mare,
Dreptate-n toate are,
Precum vom videa aice
Din o fabulă ce-oi zice.
Category
Arăt: 21 - 30 din 243 REZULTATE
Fabule
Fabulele sunt povești scurte cu o morală (Fabule), care au fost populare încă din antichitate. Acestea sunt adesea scrise sub forma de versuri și prezintă animale și păsări care vorbesc și au trăsături umane, oferind o modalitate interesantă de a transmite învățături și valori morale pentru copii și adulți deopotrivă.
În literatura română, fabulele au fost introduse de poetul Grigore Alexandrescu în secolul al XIX-lea, care a scris fabule cu animale și păsări precum „Leul, ursul și vulpea” sau „Păsările”. Acestea au devenit foarte populare în rândul publicului și au inspirat și alți autori să scrie astfel de povești.
Fabulele în limba română oferă o modalitate accesibilă și atractivă de a învăța despre valori precum încrederea în sine, toleranța, muncă și respectul față de ceilalți. Acestea pot fi citite în școli sau acasă, fiind o resursă valoroasă pentru educatori și părinți.
Printre cele mai populare fabule din literatura română se numără „Greierele și furnica” și „Câinele și carul”, ambele scrise de Grigore Alexandrescu. Acestea prezintă o lecție importantă despre importanța muncii și planificării în viață.
Fabulele au un impact puternic asupra dezvoltării copiilor, ajutându-i să înțeleagă valorile morale și să dezvolte empatie și înțelegere față de ceilalți. Acestea pot fi o resursă valoroasă pentru a-i ajuta pe copii să-și dezvolte abilitățile de comunicare și să își îmbunătățească vocabularul, prin intermediul personajelor și al dialogurilor din poveste.
În concluzie, fabulele în limba română sunt o resursă valoroasă pentru educatori și părinți, oferind o modalitate interesantă și accesibilă de a învăța copiii despre valorile morale și despre lumea din jurul lor. Prin intermediul fabulelor, copiii pot învăța să comunice mai bine, să dezvolte empatie și să își îmbunătățească vocabularul, pregătindu-i astfel pentru o viață de succes și împlinită.
Lupul şi cucoara de Gheorghe Asachi
Mâncând lupul chiar ca zece,
Era-aproape să se-nece,
Cu un os ce-n gât stătuse;
În zadar sărmanul tuse.
Lupul prefăcut în păstor de Gheorghe Asachi
Un lup foarte ipocrit,
Având mare apetit
Pe o turmă grăsulie
Ce păştea în o câmpie.
Leul şi guzganul de Gheorghe Asachi
Cât se poate, se cuvine
Fă altuia vreun bine,
Că veni-va-ţi multe ori
D-unde n-aştepţi ajutori,
În unire stă tăria de Gheorghe Asachi
Nu-n zădar e scris pe aur
În latinelor rostire:
Crescunt parvae res concordia
(Lucruri mici cresc prin unire);
Iepurele și amicii săi cei mulți de Gheorghe Asachi
Nu-i în lume fericire, nici plăcere mai dorită,
Decât s-aibă amic de suflet ş-o femeie-nduioşită.
Guzganul de cetate și cel de câmp, Gheorghe Asachi
Dinioare un guzgan,
Politicos cetăţean,
Pre guzganul de câmpie
L-au poftit la prânz să vie,
Că nu tot mereu lăcuste.
Grierul și furnica de Gheorghe Asachi
Săltând, grierul la ţară
Şuierat-au toata vară,
Şi când iarna au venit,
Cu nimica s-au trezit,
Erostrat de Gheorghe Asachi
Era seară şi-ntre nouri soarele s-acufunda,
Când din Efes tot poporul de la jocuri se-nturna;
Două spice de Gheorghe Asachi
Cu-nălţată, mândră frunte,
Un deşert spic defăima
Pe un spic plin de grăunte
Ce în jos se atârnă.