Locomotivul ca fiara muge,
Din sânu-i scoate de tartar fum,
Şi ca balaur şuierând fuge
Pe ferecatul cu şine drum.
Category
Arăt: 131 - 140 din 243 REZULTATE
Fabule
Fabulele sunt povești scurte cu o morală (Fabule), care au fost populare încă din antichitate. Acestea sunt adesea scrise sub forma de versuri și prezintă animale și păsări care vorbesc și au trăsături umane, oferind o modalitate interesantă de a transmite învățături și valori morale pentru copii și adulți deopotrivă.
În literatura română, fabulele au fost introduse de poetul Grigore Alexandrescu în secolul al XIX-lea, care a scris fabule cu animale și păsări precum „Leul, ursul și vulpea” sau „Păsările”. Acestea au devenit foarte populare în rândul publicului și au inspirat și alți autori să scrie astfel de povești.
Fabulele în limba română oferă o modalitate accesibilă și atractivă de a învăța despre valori precum încrederea în sine, toleranța, muncă și respectul față de ceilalți. Acestea pot fi citite în școli sau acasă, fiind o resursă valoroasă pentru educatori și părinți.
Printre cele mai populare fabule din literatura română se numără „Greierele și furnica” și „Câinele și carul”, ambele scrise de Grigore Alexandrescu. Acestea prezintă o lecție importantă despre importanța muncii și planificării în viață.
Fabulele au un impact puternic asupra dezvoltării copiilor, ajutându-i să înțeleagă valorile morale și să dezvolte empatie și înțelegere față de ceilalți. Acestea pot fi o resursă valoroasă pentru a-i ajuta pe copii să-și dezvolte abilitățile de comunicare și să își îmbunătățească vocabularul, prin intermediul personajelor și al dialogurilor din poveste.
În concluzie, fabulele în limba română sunt o resursă valoroasă pentru educatori și părinți, oferind o modalitate interesantă și accesibilă de a învăța copiii despre valorile morale și despre lumea din jurul lor. Prin intermediul fabulelor, copiii pot învăța să comunice mai bine, să dezvolte empatie și să își îmbunătățească vocabularul, pregătindu-i astfel pentru o viață de succes și împlinită.
Ursul la priseci de Alecu Donici
La o alegere, făcută după legi
Ce dobitoacele povăţuiesc din veci,
Pe urs l-au fost ales nazâr peste priseci
Ursul butnar de Alecu Donici
Un urs văzând pe-un pădurar
De meserie cam butnar
Cum cercuri îndoieşte
Şi în avut sporeşte;
Umbra şi omul de Alecu Donici
Un om nu prea cu minte
Să-şi prindă umbra vrea,
Dar când pornea nainte,
Şi ea mergând sporea.
Ursul şi vulpea de Grigore Alexandrescu
„Ce bine au să meargă trebile în pădure,
Pe împăratul tigru când îl vom răsturna
Ursul şi lupul de Grigore Alexandrescu
Împărăţia dobitocească,
Ca şi a noastră cea omenească,
Statornicie vecinică n-are:
Toate supuse sânt la schimbare!
Turma şi câinele de Alecu Donici
Am să vă spun de-o turmă şi cele întâmplate
La stână; dar întâi vreau să vă amintesc
Că binele şi răul, prin lupte ne-ncetate,
Trecătorii şi căţeii de Alecu Donici
Pe uliţă-n plimbare
Doi trecători mergeau
Şi o întrevorbire de cuviinţă mare
Ei serios ţineau.
Teiul şi stejarii de Alecu Donici
Un teişor crescut sub deal, în depărtare,
Odată blestema norocul de uitare,
Aşa zicând:
Ce fericiţi stejarii sânt!
Ţăranul şi oaia de Alecu Donici
Ţăranul au fost tras pe oaie-n judecată,
Cu reclamaţie de criminală faptă.
Iar vulpea, pe atunci fiind judecătoare,
Îndată au luat pricina-n cercetare