Într-un copac, pe-o creangă, sta un cocoş de pază.
Era bătrân cocoşul şi-avea o minte trează.
Fabule
Fabulele sunt povești scurte cu o morală (Fabule), care au fost populare încă din antichitate. Acestea sunt adesea scrise sub forma de versuri și prezintă animale și păsări care vorbesc și au trăsături umane, oferind o modalitate interesantă de a transmite învățături și valori morale pentru copii și adulți deopotrivă.
În literatura română, fabulele au fost introduse de poetul Grigore Alexandrescu în secolul al XIX-lea, care a scris fabule cu animale și păsări precum „Leul, ursul și vulpea” sau „Păsările”. Acestea au devenit foarte populare în rândul publicului și au inspirat și alți autori să scrie astfel de povești.
Fabulele în limba română oferă o modalitate accesibilă și atractivă de a învăța despre valori precum încrederea în sine, toleranța, muncă și respectul față de ceilalți. Acestea pot fi citite în școli sau acasă, fiind o resursă valoroasă pentru educatori și părinți.
Printre cele mai populare fabule din literatura română se numără „Greierele și furnica” și „Câinele și carul”, ambele scrise de Grigore Alexandrescu. Acestea prezintă o lecție importantă despre importanța muncii și planificării în viață.
Fabulele au un impact puternic asupra dezvoltării copiilor, ajutându-i să înțeleagă valorile morale și să dezvolte empatie și înțelegere față de ceilalți. Acestea pot fi o resursă valoroasă pentru a-i ajuta pe copii să-și dezvolte abilitățile de comunicare și să își îmbunătățească vocabularul, prin intermediul personajelor și al dialogurilor din poveste.
În concluzie, fabulele în limba română sunt o resursă valoroasă pentru educatori și părinți, oferind o modalitate interesantă și accesibilă de a învăța copiii despre valorile morale și despre lumea din jurul lor. Prin intermediul fabulelor, copiii pot învăța să comunice mai bine, să dezvolte empatie și să își îmbunătățească vocabularul, pregătindu-i astfel pentru o viață de succes și împlinită.
Cocoşul şi perla de La Fontaine
Un Cocoşel – el ştie cum-aflase
Tot scormonind o perlă minunată,
Şi s-a dus cu dânsa de îndată
La meşterul de pietre preţioase.
Cerbul privindu-se în apă de La Fontaine
Privindu-se într-un izvor de-o limpezime rară,
Un cerb, odinioară,
Îşi lăuda podoaba coarnelor bogată,
Dar se gândea cum suferă – şi nu o dată.
Cei doi catâri de La Fontaine
Doi catâri pe-o cale:
Unu-ovăz purtând,
Celălalt, cu banii taxelor pe sare.
Tare mândru-acesta de ce-avea-n spinare,
O altă povară n-ar fi vrut nicicând.
Căţeaua şi surata ei de La Fontaine
Era odată o Căţea cam gură-cască
Ce de nimic nu se îngrijea.
Cum îi venise vremea ca să nască
Şi nici o locuinţă nu găsea,
O megieşă s-a-ndurat să-i dea
Modestul ei coteţ cu împrumut.
Casa lui Socrate de La Fontaine
Socrate, marele-nţelept,
De construit se apucase.
Dar cunoscuţii, pe nedrept,
Îi tot găseau mereu ponoase,
Căci oamenii-s croiţi pe prici.
Calul şi Măgarul de La Fontaine
În lumea asta se cuvine
Să te ajuţi cu orişicine.
Murind, vecinul tău de lângă casă
Pe tine toate grijile le lasă.
Câinele care-şi lasă prada pentru umbră de La Fontaine
Se va-nşela oricine de îşi va lua drept scop
– Cum fac atâţi zeloşi din lume –
Să-şi prindă umbra lui anume.
Broaştele care cer un monarh de La Fontaine
Urându-li-se cu democraţia,
Broaştele orăcăiau atât de straşnic,
Că Joe, ca să curme gălăgia,
Le azvârli din cer un rege paşnic.
Zugravul şi portretul de Grigore Alexandrescu
La un zugrav foarte vestit mergând din întâmplare,
Portretul meu îi comandai; întâi însă-ntrebare
Artistului îi adresai, de poate să mi-l facă
Aşa cum oricui l-o vedea portretul meu să placă;