Ca să se facă mai iubit,
Măgarul pe stăpân l-a măgulit.
„Ce-i asta? se întreabă el,
Că javra aia de căţel
Category
Arăt: 91 - 100 din 243 REZULTATE
Fabule
Fabulele sunt povești scurte cu o morală (Fabule), care au fost populare încă din antichitate. Acestea sunt adesea scrise sub forma de versuri și prezintă animale și păsări care vorbesc și au trăsături umane, oferind o modalitate interesantă de a transmite învățături și valori morale pentru copii și adulți deopotrivă.
În literatura română, fabulele au fost introduse de poetul Grigore Alexandrescu în secolul al XIX-lea, care a scris fabule cu animale și păsări precum „Leul, ursul și vulpea” sau „Păsările”. Acestea au devenit foarte populare în rândul publicului și au inspirat și alți autori să scrie astfel de povești.
Fabulele în limba română oferă o modalitate accesibilă și atractivă de a învăța despre valori precum încrederea în sine, toleranța, muncă și respectul față de ceilalți. Acestea pot fi citite în școli sau acasă, fiind o resursă valoroasă pentru educatori și părinți.
Printre cele mai populare fabule din literatura română se numără „Greierele și furnica” și „Câinele și carul”, ambele scrise de Grigore Alexandrescu. Acestea prezintă o lecție importantă despre importanța muncii și planificării în viață.
Fabulele au un impact puternic asupra dezvoltării copiilor, ajutându-i să înțeleagă valorile morale și să dezvolte empatie și înțelegere față de ceilalți. Acestea pot fi o resursă valoroasă pentru a-i ajuta pe copii să-și dezvolte abilitățile de comunicare și să își îmbunătățească vocabularul, prin intermediul personajelor și al dialogurilor din poveste.
În concluzie, fabulele în limba română sunt o resursă valoroasă pentru educatori și părinți, oferind o modalitate interesantă și accesibilă de a învăța copiii despre valorile morale și despre lumea din jurul lor. Prin intermediul fabulelor, copiii pot învăța să comunice mai bine, să dezvolte empatie și să își îmbunătățească vocabularul, pregătindu-i astfel pentru o viață de succes și împlinită.
Măgarul cu bureți de mare și cel cu sare în spinare de La Fontaine
Mai ţanţoş ca-mpăraţii romani, un cărăuş
Mâna cu sârg doi măgăruşi,
La drum, spre târg.
Lupul şi Potaia de La Fontaine
Un Lup pe cât de lacom pe-atâta de nătâng,
Croit pe nerozii şi boroboaţe,
S-a întâlnit odată cu o Potaie-n crâng
Şi bucuros se pregătea s-o-nhaţe.
Lupul şi mielul de La Fontaine
Verdictul celui tare e lucru hotărât:
Vom arăta numaidecât.
Un miel, cuprins de-o sete mare,
Bea dintr-o apă curgătoare.
Lupul și câinele de La Fontaine
Un lup slăbise într-atât,
Că rămăsese piele şi-os,
Căci stâna câinii o păzeau
Cu străşnicie mare.
Lupul și barza de La Fontaine
Poftit odată la un praznic,
Un Lup lihnit, mâncău năpraznic,
S-a lăcomit atât, încât
I s-a înfipt adânc în gât.
Liliacul și cele două nevăstuici de La Fontaine
Un Liliac, zburătăcind ca un năuc,
Era să dea-ntr-o seară de bucluc,
Căci nimeri, pe-o ferestruică,
Într-un culcuş de nevăstuică.
Leul şi Tăunul de La Fontaine
Piei, scârnăvie!, zise Leul cu mânie,
Răstindu-se la un Tăun.
– Tu crezi că mult îmi pasă mie
Că ţie unii rege-ţi spun?
Leul şi şoricelul de La Fontaine
Pe cât îţi stă-n putinţă, fii bun cu orişicine:
Adesea ai nevoie chiar de mai mici ca tine,
Cum am s-arăt prin două exemple, de îndată, –
Atâta e în pilde povaţa de bogată.
Leul şi Măgarul la vânătoare de La Fontaine
Monarhul dobitoacelor, năprasnic,
Voia să dea, de ziua lui, un praznic
Şi chibzui să facă o mare vânătoare,
De urşi, de cerbi, de lupi, de căprioare