Nu stiu, zau, pe ce temeiuri Zi intai a lui Aprili S-au menit din obiceiuri A fi zi de amagiri. O zi numai in trei sute,
Fabule
Fabulele sunt povești scurte cu o morală (Fabule), care au fost populare încă din antichitate. Acestea sunt adesea scrise sub forma de versuri și prezintă animale și păsări care vorbesc și au trăsături umane, oferind o modalitate interesantă de a transmite învățături și valori morale pentru copii și adulți deopotrivă.
În literatura română, fabulele au fost introduse de poetul Grigore Alexandrescu în secolul al XIX-lea, care a scris fabule cu animale și păsări precum „Leul, ursul și vulpea” sau „Păsările”. Acestea au devenit foarte populare în rândul publicului și au inspirat și alți autori să scrie astfel de povești.
Fabulele în limba română oferă o modalitate accesibilă și atractivă de a învăța despre valori precum încrederea în sine, toleranța, muncă și respectul față de ceilalți. Acestea pot fi citite în școli sau acasă, fiind o resursă valoroasă pentru educatori și părinți.
Printre cele mai populare fabule din literatura română se numără „Greierele și furnica” și „Câinele și carul”, ambele scrise de Grigore Alexandrescu. Acestea prezintă o lecție importantă despre importanța muncii și planificării în viață.
Fabulele au un impact puternic asupra dezvoltării copiilor, ajutându-i să înțeleagă valorile morale și să dezvolte empatie și înțelegere față de ceilalți. Acestea pot fi o resursă valoroasă pentru a-i ajuta pe copii să-și dezvolte abilitățile de comunicare și să își îmbunătățească vocabularul, prin intermediul personajelor și al dialogurilor din poveste.
În concluzie, fabulele în limba română sunt o resursă valoroasă pentru educatori și părinți, oferind o modalitate interesantă și accesibilă de a învăța copiii despre valorile morale și despre lumea din jurul lor. Prin intermediul fabulelor, copiii pot învăța să comunice mai bine, să dezvolte empatie și să își îmbunătățească vocabularul, pregătindu-i astfel pentru o viață de succes și împlinită.
Stiuca si motanul de Alecu Donici
Nu-i bine când pânzarul se-apucă de cusut, Iar croitorul de ţesut. Şi e desigur totdeauna Că cine multe întreprinde
Râmătorul de Alecu Donici
Un râmător din fire născut nesăţios Aflând destulă ghindă sub un stejar stufos A ros cât a putut
La Ceahlau de Alecu Donici
Te mai zarii odata, te revazui, gigante, O, dragul meu Ceahlau! S-a tale suvenire in inima-mi sapate, Imi zic ca-s june eu.
La buciumul de Alecu Donici
Buciume cu voce tare, La bună vreme răsuni: Eu salut a ta cântare, Ca vitejii mei străbuni.
Epigramă de Alecu Donici
Un om beţiv odată se ispoveduia, Iară duhovnicul aşa îl sfătuia: Aproapele tău să-l iubeşti, Şi pe vrăjmaş să nu urăşti! Alecu Donici
Dorinţa românului din 1862 de Alecu Donici
Să fie România de-acum în veci unită Şi propăşind în toate să fie ea menită La răsărit să-nalţe pavilionu-i sus Ca cele de apus.
Dlui Grigorie Alexandrescu de Alecu Donici
La harazirea fabulei “Raul si helesteul” Nici gandeam ca pentru versuri sa iau in mana condei. Alecu Donici.
Gândul de Alecu Donici
Stau, mă uit la ceruri, în a lor senin Trista mea vedere uimit rătăceşte. Mă uit şi la soare: de lumină plin… Alecu Donici.
Zâna fabulei de Gheorghe Asachi
Prin rostiri de adevăruri, ascunse-n cimilitură,
Aduc ţie-ntâia oară cu plăcere-nvăţătură;